Mădălin Voicu avertizează că „manelizarea" nu se resimte doar în muzică, ci şi în viaţa de zi cu zi. El crede că tineretul este dezorientat şi că vor trece mulţi ani până când ne vom civiliza.
Glumeşte spunând că a învăţat ţigănească la Oxford şi susţine că nu are tabuuri în politică. Mădălin Voicu consideră că românii nu mai sunt preocupaţi să se educe şi că ţara este „aproape de o formă de anarhie". „La masa Adevărului", deputatul PSD a vorbit degajat despre problemele etniei pe care o reprezintă, dezvăluind şi modul în care îmbină chefurile cu politica de partid. Mădălin Voicu a mărturisit că dacă ar fi să devină ministru, şi-ar dori portofoliul educaţiei naţionale.
Sunteţi mai mult politician sau mai mult artist?
Nu este cum vreau eu. Formaţia mea este de om de artă. Probabil că lumea va şti mai multe lucruri despre mine din punctul de vedere al muzicii, decât al politicului. Pentru că domeniul ăsta, atât de nesigur şi alunecos, care este politicul, mie nu-mi dă un podium, cum este cel de dirijor pe scenă. În politică sunt un om atipic ca şi caracter, gândire, comportament. Mai mult sunt incomod, iar pe unii poate chiar îi deranjez.
L-aţi deranjat pe Adrian Năstase de nu v-a mai trecut pe listele parlamentare?
Probabil că l-am deranjat, cu toate că eu apreciez şi respect statura lui politică - nu şi cea de caracter. Ca personaj în politică românească el este un stâlp.
E bine sau rău că revine Adrian Năstase la vârful PSD?
Eu cred că e bine. Dacă partidul ar fi crescut între 2005 şi 2008, probabil că lumea ar fi gândit, aşa cum a propovăduit Geoană, că partidul se reînnoieşte, se primeneşte şi se transformă. Dar s-a ajuns la concluzia că nu a fost chiar aşa. Şi atunci cei vechi, cu mai multă experienţă, au revenit şi sper să aducă şi rezultate bune.
Este Mircea Geoană o soluţie viabilă pentru conducerea PSD?
Asta nu pot să o spun eu. Dar putem discuta despre ce s-a întâmplat în această perioadă de aproape patru ani de zile. Partidul, atunci când l-a preluat Geoană, avea undeva în jur de 33 la sută, iar acum are undeva în jur de 25 la sută.
Se pare că partidul Dvs. urmează forma sau lipsa de formă a lui Ion Iliescu...
Ion Iliescu este un brand. El a demonstrat de multe ori că ştie să refacă partidul, să-l reclădească. Iliescu nu este rău sau bun. Este aşa cum este el. La vârsta lui nu poţi să-i ceri să renunţe la experienţa dobândită până în '89 şi nici nu poţi să-l acuzi că a fost rigid.
Totuşi, Ion Iliescu se îndreaptă spre apusul carierei.
Da, dar vă aduc aminte că Georgios Papandreou a stat la PASOK până la aproape 90 de ani. Şi doar îl scoteau în balcon să-l vadă lumea. Iliescu are un rol important în partid. Vreau să spun că cei care sunt la o vârstă peste 60 de ani au imaginea şi simpatia pe care i-o dăruiesc deliberat. Dar sigur că pe lângă Ion Iliescu s-a născut un Adrian Năstase, un Miron Mitrea, un Viorel Hrebenciuc. Dacă îi discutăm „pe felii", pot fi buni sau răi. Dar luându-i grosso modo, cred că acum pot revigora partidul.
Viorel Hrebenciuc poate revigora social-democraţia?
Dacă îi luăm de „aţele" care le atârnă putem face orice speculaţie. Hrebenciuc este respectat, începând cu UDMR şi PRM până la PNL şi PD-L. Are şi lucruri mai puţin transparente, dar în contextul politic actual este cineva.
Nu ar trebui oare ca social-democraţia să le ofere oamenilor speranţa într-un trai mai bun?
Nu este numai rolul sau obligaţia unui partid socialist - cum mi-ar plăcea să se cheme PSD, nu social-democrat, pentru că a fi democrat nu este o virtute, este o obligaţie. Denumirea de partid social- democrat este o struţo-cămilă, ceva de genul „întoarce-te puţin cu spatele să nu vezi ce îţi fac".
