ntegrarea în Uniunea Europeană a fost o sărbătoare naţională. Dincolo de bucuria autorităţilor, oamenii simpli s-au văzut nevoiţi să facă faţă noilor reguli impuse de la Bruxelles. Normele europene dau însă peste cap obiceiurile oşenilor din Turţ. Ei au aflat că de la 1 ianurie 2007 nu mai pot produce palincă decât după directivele Uniunii.
Normele Uniunii Europene referitoare la producţia de alcool în gospodăriile particulare sunt foarte stricte. Dacă în unele zone ale ţării oamenii s-au împăcat cu ideea, în altele, unde se produce foarte multă ţuică, aceste reguli pot provoca adevarate mişcări sociale. În comuna Turţ, de exemplu, se produc anual tone de palinca. Aici oamenii se plâng că aplicarea strictă a măsurilor impuse de Uniune ar afecta majoritatea locuitorilor.
Primarul din Turţ crede că nimeni nu poate ignora tradiţia şi că se vor găsi până la urmă soluţii pentru ca directivele europene să se împace cu obiceiurile din Turţ.
Zimbraria Neagra, de la Bucsani, judetul Dambovita, mai trimite doi zimbri in Neamt, pentru a completa efective existente la zimbraria Vanatori. La ora actuala, Regia Nationala a Padurilor desfasoara un program prin care se urmareste cresterea numarului de zimbri din tara. Investitiile facute nu urmaresc obtinerea unui profit, ci doar pastrarea unui simbol national. De altfel, ultimul zimbru autohton a fost zarit, in libertate, in anul 1783, la granita dintre Harghita si judetele limitrofe ale Moldovei. Primii zimbri, dupa disparitia lor in secolul XlX, au fost importati din Polonia, in 1958, si au fost instalati la Hateg. "Rezervatia Neagra a fost infiintata in anul 1983. Atunci au fost adusi pentru populare 18 zimbri, adunati din rezervatiile de la Hateg, Pitesti, Brasov si Piatra Neamt", a declarat Dumitru Voicu, seful Ocolului Silvic Bucsani, care are in grija si zimbraria Neagra. Au fost adusi zimbrii si din Bulgaria, pentru "improspatarea speciei". Cei 35 de zimbri de la Bucsani au parte de un tratament
preferential. Au la dispozitie 162 de hectare de padure, dar bine imprejmuite cu gard, ca sa nu scape animalele. "La inceputul anilor '90, o mica parte din gard a disparut. A fost nevoie de o saptamana si mai multi oameni ca sa bagam zimbrii la loc, in tarc", a spus Voicu. Animalele s-au adaptat perfect mediului, astfel ca natalitatea este in continua crestere. Cel mai nou locatar al zimbrariei s-a nascut in decembrie 2006.
Zimbrii au parte de o atentie deosebita din partea silvicultorilor, care le pregatesc, pentru iarna, zeci de tone de fan, porumb, orz si ovaz, toate completate cu morcovi. Voicu ne-a precizat ca se urmareste ca zimbrii sa-si pastreze comportamentul de animale salbatice, astfel ca intervin in hrana lor numai pe timpul
iernii sau in perioade dificile; vara, zimbrii se hranesc cu ce gasesc in padure. De altfel, scopul final al programului este popularea cu zimbri a unor paduri din Neamt. "Sper ca in cativa ani sa se materializeze acest scop", a completat Dumitru Voicu, seful ocolului silvic Bucsani.
preferential. Au la dispozitie 162 de hectare de padure, dar bine imprejmuite cu gard, ca sa nu scape animalele. "La inceputul anilor '90, o mica parte din gard a disparut. A fost nevoie de o saptamana si mai multi oameni ca sa bagam zimbrii la loc, in tarc", a spus Voicu. Animalele s-au adaptat perfect mediului, astfel ca natalitatea este in continua crestere. Cel mai nou locatar al zimbrariei s-a nascut in decembrie 2006.
Zimbrii au parte de o atentie deosebita din partea silvicultorilor, care le pregatesc, pentru iarna, zeci de tone de fan, porumb, orz si ovaz, toate completate cu morcovi. Voicu ne-a precizat ca se urmareste ca zimbrii sa-si pastreze comportamentul de animale salbatice, astfel ca intervin in hrana lor numai pe timpul
iernii sau in perioade dificile; vara, zimbrii se hranesc cu ce gasesc in padure. De altfel, scopul final al programului este popularea cu zimbri a unor paduri din Neamt. "Sper ca in cativa ani sa se materializeze acest scop", a completat Dumitru Voicu, seful ocolului silvic Bucsani.
Simona Thiery crede ca micutii bolnavi ar avea o viata
normala daca doctorii le-ar da mai multe sanse.
Simona Thiery este unul dintre putinii specialisti romani in fizioterapie pediatrica. A fost directorul medical al unuia dintre cele mai cunoscute centre de frumusete din Bucuresti, dar a renuntat la industria luxului. Acum este fiziokinetoterapeut la Spitalul „Grigore Alexandrescu” din Bucuresti si consultant pe probleme medicale in cadrul unei fundatii. Ingrijeste micutii cu paralizii cerebrale, scolioze, cifoze, copiii cu autism ori pe cei afectati de arsuri grave. Chiar daca este specializata si in recuperarea adultilor, medicul prefera sa lucreze cu cei mici: ei nu mint si comunica mai usor cu medicul decat adultii.
EVZ: La ce nivel este recuperarea pediatrica in Romania?
Simona Thiery: Exista doua-trei centre unde se poate face recuperare pediatrica, dar nu se respecta peste tot protocoalele de lucru internationale. Se face recuperare ca acum 30 de ani.
Multi dintre copiii cu autism de la noi nu beneficiaza de programe de recuperare pentru ca sunt specialisti care nu le dau nicio sansa si parinti care ii cred. Cum explicati asta?
La noi exista, deocamdata, o lipsa majora de informare si nu se tine cont de ceea ce se face in marile centre de-afara. Se lucreaza cu metode ce tin de istoria medicinei. Copiii nu beneficiaza corect de programe de recuperare, iar unii dintre ei nu sunt diagnosticati in Romania, ci in strainatate. Sunt copii
autisti care, dupa programele de recuperare, reusesc sa se integreze in societate, sa mearga la facultate. Sunt copii destepti, dar ca sa-i ajuti sa progreseze trebuie sa stii sa intri pe frecventa lor.
Sunt parinti care isi duc foarte tarziu copiii la un specialist in recuperare. Ce se poate face pentru a schimba situatia?
Parintii trebuie sa-si observe foarte bine copiii. Daca acestia nu isi pot folosi mana dreapta asta nu inseamna neaparat ca sunt stangaci. Poate au o tulburare neuromotorie! Un copil cu probleme, care incepe recuperarea pediatrica la trei-patru luni, poate ajunge sa aiba performante asemanatoare unui copil normal.
Ce rol are in diagnosticarea precoce a afectiunilor neuromotorii medicul de familie?
Acestia trebuie sa cunoasca bine schema dezvoltarii neuromotorii la copil: cand trebuie acesta sa stea in sezut, cand trebuie sa gesticuleze, cand trebuie sa spuna primele cuvinte
. Ar fi utile supraspecializarile.
De ce ati parasit industria frumusetii pentru recuperarea pediatrica?
In industria frumusetii sunt multi care isi fac bine treaba, in recuperarea pediatrica sunt putini care se pricep.
CV
Simona Thiery
Data nasterii: 23.01.1966
Stare civila: casatorita, un copil
Studii: Facultatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila”, Bucuresti;
Stagii de pregatire: stagiu clinic in cadrul Centrului de recuperare neuromotorie din Pen Bron, Franta (recuperare pediatrica, recuperare neurologica)
Activitate profesionala:
*1999 pana in prezent: fiziokinetoterapeut specialist la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii „Grigore Alexandrescu”
*2000 pana in prezent: consultant pe probleme de recuperare medicala al fundatiei SERA-Romania
*2005-pana in prezent: managing partner Recover, coordonator programe de recuperare medicala
Pe scurt despre...
Sistemul medical romanesc: oamenii care il reprezinta sunt tributari unui sistem invechit
Spitalele din Romania: unele stau bine cu dotarile, dar nu au specialisti care sa-i reprezinte in toate domeniile
Medicii romani: unii isi construiesc statui, se catara in varful lor si uita sa mai coboare, altii incep sa-si construiasca statui prin propria pregatire, dar sistemul nu-i ajuta, iar ultima categorie este reprezentata de cei care investesc mult in pregatirea lor, dar risca sa fie inghititi de sistemul sanitar romanesc
normala daca doctorii le-ar da mai multe sanse.
Simona Thiery este unul dintre putinii specialisti romani in fizioterapie pediatrica. A fost directorul medical al unuia dintre cele mai cunoscute centre de frumusete din Bucuresti, dar a renuntat la industria luxului. Acum este fiziokinetoterapeut la Spitalul „Grigore Alexandrescu” din Bucuresti si consultant pe probleme medicale in cadrul unei fundatii. Ingrijeste micutii cu paralizii cerebrale, scolioze, cifoze, copiii cu autism ori pe cei afectati de arsuri grave. Chiar daca este specializata si in recuperarea adultilor, medicul prefera sa lucreze cu cei mici: ei nu mint si comunica mai usor cu medicul decat adultii.
EVZ: La ce nivel este recuperarea pediatrica in Romania?
Simona Thiery: Exista doua-trei centre unde se poate face recuperare pediatrica, dar nu se respecta peste tot protocoalele de lucru internationale. Se face recuperare ca acum 30 de ani.
Multi dintre copiii cu autism de la noi nu beneficiaza de programe de recuperare pentru ca sunt specialisti care nu le dau nicio sansa si parinti care ii cred. Cum explicati asta?
La noi exista, deocamdata, o lipsa majora de informare si nu se tine cont de ceea ce se face in marile centre de-afara. Se lucreaza cu metode ce tin de istoria medicinei. Copiii nu beneficiaza corect de programe de recuperare, iar unii dintre ei nu sunt diagnosticati in Romania, ci in strainatate. Sunt copii
autisti care, dupa programele de recuperare, reusesc sa se integreze in societate, sa mearga la facultate. Sunt copii destepti, dar ca sa-i ajuti sa progreseze trebuie sa stii sa intri pe frecventa lor.
Sunt parinti care isi duc foarte tarziu copiii la un specialist in recuperare. Ce se poate face pentru a schimba situatia?
Parintii trebuie sa-si observe foarte bine copiii. Daca acestia nu isi pot folosi mana dreapta asta nu inseamna neaparat ca sunt stangaci. Poate au o tulburare neuromotorie! Un copil cu probleme, care incepe recuperarea pediatrica la trei-patru luni, poate ajunge sa aiba performante asemanatoare unui copil normal.
Ce rol are in diagnosticarea precoce a afectiunilor neuromotorii medicul de familie?
Acestia trebuie sa cunoasca bine schema dezvoltarii neuromotorii la copil: cand trebuie acesta sa stea in sezut, cand trebuie sa gesticuleze, cand trebuie sa spuna primele cuvinte
. Ar fi utile supraspecializarile.
De ce ati parasit industria frumusetii pentru recuperarea pediatrica?
In industria frumusetii sunt multi care isi fac bine treaba, in recuperarea pediatrica sunt putini care se pricep.
CV
Simona Thiery
Data nasterii: 23.01.1966
Stare civila: casatorita, un copil
Studii: Facultatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila”, Bucuresti;
Stagii de pregatire: stagiu clinic in cadrul Centrului de recuperare neuromotorie din Pen Bron, Franta (recuperare pediatrica, recuperare neurologica)
Activitate profesionala:
*1999 pana in prezent: fiziokinetoterapeut specialist la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii „Grigore Alexandrescu”
*2000 pana in prezent: consultant pe probleme de recuperare medicala al fundatiei SERA-Romania
*2005-pana in prezent: managing partner Recover, coordonator programe de recuperare medicala
Pe scurt despre...
Sistemul medical romanesc: oamenii care il reprezinta sunt tributari unui sistem invechit
Spitalele din Romania: unele stau bine cu dotarile, dar nu au specialisti care sa-i reprezinte in toate domeniile
Medicii romani: unii isi construiesc statui, se catara in varful lor si uita sa mai coboare, altii incep sa-si construiasca statui prin propria pregatire, dar sistemul nu-i ajuta, iar ultima categorie este reprezentata de cei care investesc mult in pregatirea lor, dar risca sa fie inghititi de sistemul sanitar romanesc
Presedintele Ungariei, Solyom Laszlo, va efectua in 12-15 martie o vizita privata in Transilvania, unde va participa la o serie de manifestari dedicate Zilei Maghiarimii. Solyom va asista la un spectacol la Opera Maghiara din Cluj si va vizita castelul Banffy de la Bontida. Tot la Cluj va decerna ordine si medalii ale statului ungar unor reprezentanti de marca ai comunitatii maghiare din Ardeal. Joi, 15 martie, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, se va intâlni cu episcopul reformat Laszlo Tokes (foto), pe care presedintele maghiar il va asigura de sprijinul sau pentru alegerile europarlamentare.
Presedintele Ungariei, Solyom Laszlo, va efectua in 12-15 martie o vizita privata in Transilvania, unde va avea intâlniri cu reprezentanti ai bisericilor maghiare, si participa la o serie de de manifestari dedicate Zilei maghiarimii. Presedintele Ungariei, Solyom Laszlo, se va afla astazi in zona Mures-Harghita, iar mâine va ajunge la Remetea in Judetul Alba. In cursul zilei de miercuri seful statului ungar va fi in judetul Cluj, unde va vizita localiatatea Rascruci si castelul Banffy de la Bontida, iar seara va asista la un spectacol organizat la Opera Maghiara din Cluj-Napoca in cinstea zilei de 15 martie. Tot la Cluj va decerna ordine si distintii ale Republicii Ungaria unor reprezentanti de marca ale comunitatii maghiare din România. De Ziua Natiunii Maghiare, Seful Republicii Ungare se va afla la Oradea. Aici, Solyom va vizita Uniunea de Salvare Internationala a Copiilor, apoi va fi prezent la Universitatea Crestina „Partium„ unde se va intâlni si cu episcopul Laszlo Tokes. Surse ale comunitatii maghiare spun ca presedintele maghiar isi va exprima sprijinul pentru candidatura Episcopului reformat de Piatra Craiului la alegerile europarlamentare. O alta etapa a vizitei la Oradea va fi vizita la Epscopia Romano Catolica unde Solyom Laszlo va fi oaspetele episcopului Tempfli Jozsef. Printre alte teme care vor fi dezbatute cu romano-catolicii va fi si problema intârzierii retrocedarilor imobiliare catre catolici nerezolvate de catre statul român. Presedintele Ungariei, Lászlo Solyom, s-a mai aflat in România in urma cu exact o luna când s-a intâlnit cu omologul sau Traian Basescu, premierul Calin Popescu Tariceanu, precum si cu rerezentanti ai comunitatii magh
Presedintele Ungariei, Solyom Laszlo, va efectua in 12-15 martie o vizita privata in Transilvania, unde va avea intâlniri cu reprezentanti ai bisericilor maghiare, si participa la o serie de de manifestari dedicate Zilei maghiarimii. Presedintele Ungariei, Solyom Laszlo, se va afla astazi in zona Mures-Harghita, iar mâine va ajunge la Remetea in Judetul Alba. In cursul zilei de miercuri seful statului ungar va fi in judetul Cluj, unde va vizita localiatatea Rascruci si castelul Banffy de la Bontida, iar seara va asista la un spectacol organizat la Opera Maghiara din Cluj-Napoca in cinstea zilei de 15 martie. Tot la Cluj va decerna ordine si distintii ale Republicii Ungaria unor reprezentanti de marca ale comunitatii maghiare din România. De Ziua Natiunii Maghiare, Seful Republicii Ungare se va afla la Oradea. Aici, Solyom va vizita Uniunea de Salvare Internationala a Copiilor, apoi va fi prezent la Universitatea Crestina „Partium„ unde se va intâlni si cu episcopul Laszlo Tokes. Surse ale comunitatii maghiare spun ca presedintele maghiar isi va exprima sprijinul pentru candidatura Episcopului reformat de Piatra Craiului la alegerile europarlamentare. O alta etapa a vizitei la Oradea va fi vizita la Epscopia Romano Catolica unde Solyom Laszlo va fi oaspetele episcopului Tempfli Jozsef. Printre alte teme care vor fi dezbatute cu romano-catolicii va fi si problema intârzierii retrocedarilor imobiliare catre catolici nerezolvate de catre statul român. Presedintele Ungariei, Lászlo Solyom, s-a mai aflat in România in urma cu exact o luna când s-a intâlnit cu omologul sau Traian Basescu, premierul Calin Popescu Tariceanu, precum si cu rerezentanti ai comunitatii magh
Dupa aproape 13 ani de dictatura in stil
sovietic, presedintele Belarus, Aleksandr Lukasenko, incearca sa cucereasca bunavointa Occidentului.
„Recunosc greselile politicii noastre externe si ca aceasta s-a indreptat intr-o singura directie - catre Rusia. Si ca, in felul acesta, am pierdut Vestul. Am stat intr-un singur picior, in loc sa stam pe amindoua“, a declarat presedintele Lukasenko, incercind sa cucereasca bunavointa Occidentului. „Avem nevoie de investitori din Europa si din SUA. Nu mai doresc certuri cu UE. Dimpotriva, avem nevoie de UE pentru diversificarea politicilor noastre energetice“, a declarat Lukasenko pentru „Die Welt“, la sfirsitul lui ianuarie.
Lituania si Georgia au un plan
„Belarusul are un rol important in asigurarea securitatii energetice a Europei. Europa trebuie sa realizeze ca, daca sitiuatia din Belarus va deveni instabila, Europa va deveni si ea instabila“, a avertizat presedintele belarus, pe 2 martie, intr-un interviu acordat Al- Jazeera. Declaratia reprezinta o reactie la dezvaluirea de catre Lituania si Georgia a unui plan de debarcare a dictatorului de la Minsk, din cauza incapacitatii sale
de a mentine independenta Belarusului. „Am vizitat Georgia si am discutat cu colegii georgieni, care cred ca trebuie sa propunem o strategie de debarcare a lui Lukasenko“, a aratat premierul lituanian Gediminis Kirkilas, citat de EUobserver. El a refuzat sa precizeze daca schimbarea de regim presupune o retragere a lui Lukasenko intr-o tara precum Venezuela sau o democratizare a Belarusului sub conducerea sa. Lituania este singura tara UE care a intretinut relatii apropiate cu Belarusul, chiar si dupa ce Bruxelles-ul a impus restrictii de circulatie pentru 34 de oficiali belarusi si sanctiuni comerciale de 530 de milioane de euro.
Dinastia Lukasenko
„Sub presiunea regimului, cetatenii Belarusului au invatat sa ignore capriciile prezidentiale. Independenta evolueaza de la sine, iar un lider inteligent stie ca trebuie sa i se adapteze, nu sa conduca acest proces. Lukasenko a pus independenta in slujba sa, spre surpriza multora“, arata analistul Vadim Dubnov, pentru Ria „Novosti“. Un sondaj realizat de un grup de sociologi din Belarus arata ca 61,3% dintre cetateni ii sint recunoscatori presedintelui pentru crearea unui stat independent, in ciuda dificultatilor economice. Razboiul taxelor de tranzit cu Rusia l-a apropiat pina si pe liderul opozitiei, Aleksandr Milinkevici, de pozitia presedintelui, care a fost invitat la marsul de pe 25 martie, care celebreaza a 89-a aniversare a proclamarii Republicii Belarus. In acest context, Lukasenko l-a numit pe fiul sau,Viktor, in Consiliul de Securitate al Belarusului, ceea ce, potrivit EUobserver, inseamna pregatirea sa pentru succesiune.
Menajat de Kremlin
„Nu am vrut sa cream probleme actualului presedinte in momentul alegerilor. Nu am vrut sa cream probleme si tensiuni acolo“, a declarat presedintele Putin, explicind ca a aminat marirea taxelor, care era programata pentru primavara lui 2006, momentul alegerilor prezidentiale din Belarus. Mai mult, noile taxe impuse Belarusului sint de doua ori mai mici decit cele pe care Rusia le incaseaza din Georgia, dupa „revolutia portocalie“ a presedintelui Saakasvili, iar Minskul beneficiaza de sume mult mai mari pentru gazduirea facilitatilor militare ruse decit oricare alt stat fost sovietic. De altfel, disputa cu Rusia cauzata de tranzitul petrolului s-a aplanat dupa o conversatie telefonica intre cei doi presedinti.
sovietic, presedintele Belarus, Aleksandr Lukasenko, incearca sa cucereasca bunavointa Occidentului.
„Recunosc greselile politicii noastre externe si ca aceasta s-a indreptat intr-o singura directie - catre Rusia. Si ca, in felul acesta, am pierdut Vestul. Am stat intr-un singur picior, in loc sa stam pe amindoua“, a declarat presedintele Lukasenko, incercind sa cucereasca bunavointa Occidentului. „Avem nevoie de investitori din Europa si din SUA. Nu mai doresc certuri cu UE. Dimpotriva, avem nevoie de UE pentru diversificarea politicilor noastre energetice“, a declarat Lukasenko pentru „Die Welt“, la sfirsitul lui ianuarie.
Lituania si Georgia au un plan
„Belarusul are un rol important in asigurarea securitatii energetice a Europei. Europa trebuie sa realizeze ca, daca sitiuatia din Belarus va deveni instabila, Europa va deveni si ea instabila“, a avertizat presedintele belarus, pe 2 martie, intr-un interviu acordat Al- Jazeera. Declaratia reprezinta o reactie la dezvaluirea de catre Lituania si Georgia a unui plan de debarcare a dictatorului de la Minsk, din cauza incapacitatii sale
de a mentine independenta Belarusului. „Am vizitat Georgia si am discutat cu colegii georgieni, care cred ca trebuie sa propunem o strategie de debarcare a lui Lukasenko“, a aratat premierul lituanian Gediminis Kirkilas, citat de EUobserver. El a refuzat sa precizeze daca schimbarea de regim presupune o retragere a lui Lukasenko intr-o tara precum Venezuela sau o democratizare a Belarusului sub conducerea sa. Lituania este singura tara UE care a intretinut relatii apropiate cu Belarusul, chiar si dupa ce Bruxelles-ul a impus restrictii de circulatie pentru 34 de oficiali belarusi si sanctiuni comerciale de 530 de milioane de euro.
Dinastia Lukasenko
„Sub presiunea regimului, cetatenii Belarusului au invatat sa ignore capriciile prezidentiale. Independenta evolueaza de la sine, iar un lider inteligent stie ca trebuie sa i se adapteze, nu sa conduca acest proces. Lukasenko a pus independenta in slujba sa, spre surpriza multora“, arata analistul Vadim Dubnov, pentru Ria „Novosti“. Un sondaj realizat de un grup de sociologi din Belarus arata ca 61,3% dintre cetateni ii sint recunoscatori presedintelui pentru crearea unui stat independent, in ciuda dificultatilor economice. Razboiul taxelor de tranzit cu Rusia l-a apropiat pina si pe liderul opozitiei, Aleksandr Milinkevici, de pozitia presedintelui, care a fost invitat la marsul de pe 25 martie, care celebreaza a 89-a aniversare a proclamarii Republicii Belarus. In acest context, Lukasenko l-a numit pe fiul sau,Viktor, in Consiliul de Securitate al Belarusului, ceea ce, potrivit EUobserver, inseamna pregatirea sa pentru succesiune.
Menajat de Kremlin
„Nu am vrut sa cream probleme actualului presedinte in momentul alegerilor. Nu am vrut sa cream probleme si tensiuni acolo“, a declarat presedintele Putin, explicind ca a aminat marirea taxelor, care era programata pentru primavara lui 2006, momentul alegerilor prezidentiale din Belarus. Mai mult, noile taxe impuse Belarusului sint de doua ori mai mici decit cele pe care Rusia le incaseaza din Georgia, dupa „revolutia portocalie“ a presedintelui Saakasvili, iar Minskul beneficiaza de sume mult mai mari pentru gazduirea facilitatilor militare ruse decit oricare alt stat fost sovietic. De altfel, disputa cu Rusia cauzata de tranzitul petrolului s-a aplanat dupa o conversatie telefonica intre cei doi presedinti.
Comemorarile atacurilor teroriste de la Madrid, eclipsate de proteste.
Spania a comemorat ieri trei ani de la atacurile teroriste care au zguduit Madridul si intreaga lume la 11 martie 2004, dar atmosfera politica incarcata si confruntarea pe celalalt front, cu terorismul autohton al separatistilor basci, a eclipsat ceremoniile din capitala iberica.
Un monument in memoria victimelor atentatelor revendicate de extremistii isalmisti a fost inaugurat duminica de Regele Spaniei, Juan Carlos, in apropierea garii madrilene Atocha, locul in care, acum trei ani, au explodat o parte din cele zece bombe montate de teroristi la bordul a patru trenuri metropolitane pline cu pasageri. 191 de oameni - intre care 19 cetateni romani - au fost atunci ucisi si alte peste 1.800 de persoane au fost ranite.
Guvernul, criticat pentru „indulgenta” fata de ETA
Monumentul translucid, inalt de 11 metri, in forma de cupola cilindrica, a fost dezvelit in prezenta Regelui Juan Carlos, a Reginei Sofia, a premierului Jose Luis Rodriguez Zapatero si a mai multor ministri, la ceremonie fiind prezente si asociatii ale romanilor stabiliti in Spania. Evenimentul comemorativ a fost insa sufocat de proteste de amploare impotriva guvernului. Vineri si sambata, in zilele de dinaintea ceremoniilor indoliate de la Madrid, sute de mii de spanioli au iesit in strada la apelul opozitiei de dreapta pentru a protesta fata de „indulgenta” cu care executivul lui Zapatero i-ar trata pe teroristii autohtoni din ETA, organizatia care lupta pentru independenta Tarii Bascilor.
Comemorarea celor trei ani care s-au scurs de la cel mai sangeros atac terorist din istoria Spaniei a avut loc la aproape o luna dupa inceperea procesului celor 29 de presupusi autori ai atentatelor care au schimbat rezultatul alegerilor legislative si politica externa a Spaniei.
La momentul respectiv, guvernul de dreapta al premierului Jose Maria Aznar a atribuit atacurile separatistilor din ETA, insa in seara aceleiasi zile reteaua terorista al-Qaida a revendicat atentatele, afirmand ca acestea sunt pedeapsa Spaniei pentru participarea la razboiul din Irak. Atribuirea gresita - asupra careia Aznar a insistat in ciuda evidentelor - a dus, trei zile mai tarziu, la infrangerea partidului sau in alegerile de la 14 martie. La 18 martie, guvernul socialist proaspat instalat a dispus retragerea trupelor spaniole din Irak.
In memoriam
11.03 - Ziua Europeana a Victimelor Terorismului
Membrii Parlamentului European au decis, sambata, sa proclame 11 martie Ziua Europeana in Memoria Victimelor Terorismului, pentru a comemora vietile pierdute in urma cu trei ani la Madrid si in alte atacuri teroriste care au lovit de-a lungul vremii batranul continent. Multiplul atentat de la Madrid a fost cel mai sangeros act de terorism comis in Europa, dupa cel care a lovit zborul Pan Am 103 deasupra localitatii scotiene Lockerbie, sodat, in 1988, cu 270 de victime.
Spania a comemorat ieri trei ani de la atacurile teroriste care au zguduit Madridul si intreaga lume la 11 martie 2004, dar atmosfera politica incarcata si confruntarea pe celalalt front, cu terorismul autohton al separatistilor basci, a eclipsat ceremoniile din capitala iberica.
Un monument in memoria victimelor atentatelor revendicate de extremistii isalmisti a fost inaugurat duminica de Regele Spaniei, Juan Carlos, in apropierea garii madrilene Atocha, locul in care, acum trei ani, au explodat o parte din cele zece bombe montate de teroristi la bordul a patru trenuri metropolitane pline cu pasageri. 191 de oameni - intre care 19 cetateni romani - au fost atunci ucisi si alte peste 1.800 de persoane au fost ranite.
Guvernul, criticat pentru „indulgenta” fata de ETA
Monumentul translucid, inalt de 11 metri, in forma de cupola cilindrica, a fost dezvelit in prezenta Regelui Juan Carlos, a Reginei Sofia, a premierului Jose Luis Rodriguez Zapatero si a mai multor ministri, la ceremonie fiind prezente si asociatii ale romanilor stabiliti in Spania. Evenimentul comemorativ a fost insa sufocat de proteste de amploare impotriva guvernului. Vineri si sambata, in zilele de dinaintea ceremoniilor indoliate de la Madrid, sute de mii de spanioli au iesit in strada la apelul opozitiei de dreapta pentru a protesta fata de „indulgenta” cu care executivul lui Zapatero i-ar trata pe teroristii autohtoni din ETA, organizatia care lupta pentru independenta Tarii Bascilor.
Comemorarea celor trei ani care s-au scurs de la cel mai sangeros atac terorist din istoria Spaniei a avut loc la aproape o luna dupa inceperea procesului celor 29 de presupusi autori ai atentatelor care au schimbat rezultatul alegerilor legislative si politica externa a Spaniei.
La momentul respectiv, guvernul de dreapta al premierului Jose Maria Aznar a atribuit atacurile separatistilor din ETA, insa in seara aceleiasi zile reteaua terorista al-Qaida a revendicat atentatele, afirmand ca acestea sunt pedeapsa Spaniei pentru participarea la razboiul din Irak. Atribuirea gresita - asupra careia Aznar a insistat in ciuda evidentelor - a dus, trei zile mai tarziu, la infrangerea partidului sau in alegerile de la 14 martie. La 18 martie, guvernul socialist proaspat instalat a dispus retragerea trupelor spaniole din Irak.
In memoriam
11.03 - Ziua Europeana a Victimelor Terorismului
Membrii Parlamentului European au decis, sambata, sa proclame 11 martie Ziua Europeana in Memoria Victimelor Terorismului, pentru a comemora vietile pierdute in urma cu trei ani la Madrid si in alte atacuri teroriste care au lovit de-a lungul vremii batranul continent. Multiplul atentat de la Madrid a fost cel mai sangeros act de terorism comis in Europa, dupa cel care a lovit zborul Pan Am 103 deasupra localitatii scotiene Lockerbie, sodat, in 1988, cu 270 de victime.
Doi cetăţeni ai R. Moldova au atacat magazinul unui bijutier din oraşul Piraeus, Grecia, scrie astazi Kathimerini, un ziar din aceasta tara, editat in limba engleza.
Altercatia s-a soldat cu moartea unui trecător şi iar proprietarul a primit rani serioase. Ziarul mai transmite ca in urma unui schimb de foc dintre proprietarul magazinului şi cei doi hoţi, o persoana de 64 de ani care trecea prin zona a fost ranita mortal. Bărbatul mergea pe la spatele magazinului, acolo pe unde hoţii au încercat să evadeze.
Infractorii moldoveni au fost reţinuţi, mai transmite editia de azi a Kathimerini fara sa prezinte numele celor acuzati de omor si furt.
Altercatia s-a soldat cu moartea unui trecător şi iar proprietarul a primit rani serioase. Ziarul mai transmite ca in urma unui schimb de foc dintre proprietarul magazinului şi cei doi hoţi, o persoana de 64 de ani care trecea prin zona a fost ranita mortal. Bărbatul mergea pe la spatele magazinului, acolo pe unde hoţii au încercat să evadeze.
Infractorii moldoveni au fost reţinuţi, mai transmite editia de azi a Kathimerini fara sa prezinte numele celor acuzati de omor si furt.
Preşedintele Franţei, Jacques Chirac, a ţinut un discurs televizat în care a anunţat că nu va mai candida
pentru un al treilea mandat de preşedinte la alegerile din aprilie.
Jacques Chirac, în vârstă de 74 de ani, deţine postul de preşedinte din 1995 iar cariera sa politică a început acum mai bine de 40 de ani.
Primul tur al alegerilor prezidenţiale va avea loc pe 22 aprilie.
Candidatul la prezidenţiale Nicolas Sarkozy, care e susţinut de partidul de guvernare, speră să obţină sprijinul lui Jacques Chirac.
Nicolas Sarkozy este favorit în sondajele de opinie, urmaz foarte îndeaproape de candidata socialiştilor, Segolene Royal şi candidatul centrist Francois Bayrou.
Inspirat de generalul de Gaulle să intre în viaţa publică, Jacques Chirac era deja ministru al economiei la sfârşitul anilor ’60 şi avusese mandate atât în Parlamentul Franţei cât şi în cel european.
Apetitul său legendar, reputaţia în relaţia cu femeile, familia iubitoare, înclinaţia către sumo- toate acestea i-au creat o imagine publică populară şi solidă.
Dacă longevitatea ar fi singurul criteriu de judecată al succesului, atunci Jacques Chirac este un maestru.
Dar sunt şi alte criterii, iar istoria nu e blândă.
A avut convingeri politice obscure iar judecăţile sale
au fost îndoielnice.
O carieră din care acuzaţiile de corupţie nu au lipsit.
Pe plan internaţional, Jacques Chirac a fost văzut ca fiind nucleul opoziţiei faţă de campania
din Irak condusă de americani în 2003.
pentru un al treilea mandat de preşedinte la alegerile din aprilie.
Jacques Chirac, în vârstă de 74 de ani, deţine postul de preşedinte din 1995 iar cariera sa politică a început acum mai bine de 40 de ani.
Primul tur al alegerilor prezidenţiale va avea loc pe 22 aprilie.
Candidatul la prezidenţiale Nicolas Sarkozy, care e susţinut de partidul de guvernare, speră să obţină sprijinul lui Jacques Chirac.
Nicolas Sarkozy este favorit în sondajele de opinie, urmaz foarte îndeaproape de candidata socialiştilor, Segolene Royal şi candidatul centrist Francois Bayrou.
Inspirat de generalul de Gaulle să intre în viaţa publică, Jacques Chirac era deja ministru al economiei la sfârşitul anilor ’60 şi avusese mandate atât în Parlamentul Franţei cât şi în cel european.
Apetitul său legendar, reputaţia în relaţia cu femeile, familia iubitoare, înclinaţia către sumo- toate acestea i-au creat o imagine publică populară şi solidă.
Dacă longevitatea ar fi singurul criteriu de judecată al succesului, atunci Jacques Chirac este un maestru.
Dar sunt şi alte criterii, iar istoria nu e blândă.
A avut convingeri politice obscure iar judecăţile sale
au fost îndoielnice.
O carieră din care acuzaţiile de corupţie nu au lipsit.
Pe plan internaţional, Jacques Chirac a fost văzut ca fiind nucleul opoziţiei faţă de campania
din Irak condusă de americani în 2003.
Chiar dacă nu a escaladat Everestul, s-ar putea ca Elena Guţu, de 29 de ani, să fie prima moldoveancă ce a urcat atât de sus…
Cine dintre noi nu visează să călătorească în locuri exotice, departe de casă, acolo unde lumea e cu totul alta decât cea cu care ne-am obişnuit? Elena Guţu, o moldoveancă de 29 de ani, profesoară la Catedra de finanţe a USM, şi-a împlinit visul - a reuşit să urce în Munţii Himalaya, din Nepal. Elena este fericită, chiar dacă nu a escaladat cel mai înalt vârf, Chomolungma (Everest), de 8848 metri, mulţumindu-se, de această dată, cu „piticii” Annapurna, ce au „doar” între 7000-8000 m. Nu suntem convinşi, dar e foarte probabil ca Elena să fie prima moldoveancă ce a urcat atât de sus…
Visul de a escalada uriaşii din Himalaya i-a apărut prin clasa a cincea, la lecţia de geografie. Imaginea din manual i s-a întipărit pentru totdeauna în memorie, iar gândul de a ajunge acolo nu a mai părăsit-o. De vreo doi ani, visul i se transformase în idee fixă, pentru ca în decembrie 2006 să devină, în sfârşit, realitate.
Pentru că niciuna din agenţiile de turism chişinăuiene nu organizează asemenea tururi, Elena şi-a comandat la Moscova echipamentul necesar (costum sport şi rucsac pentru alpinişti, bocanci speciali, sac de dormit, ochelari de soare), şi-a procurat bilete de avion pe ruta Chişinău-Moscova-Doha (capitala Qatarului)-Kathmandu (capitala Nepalului), s-a înarmat cu un ghid turistic şi s-a pornit să cucerească munţii. Feciorul de patru ani a rămas în grija bunicii şi a soţului care, din mai multe motive, nu a putut s-o însoţească, dar a încurajat-o şi a ajutat-o. Despre cele trei săptămâni de aventuri „asiatice” Elena povesteşte atât de viu, încât e greu să-i repovesteşti impresiile. De aceea vă propunem doar câteva fragmente, de la persoana întâi…
Mulţi turişti preferă să vadă Himalaya din zbor şi aleg excursiile, foarte captivante, cu avionul sau elicopterul (pentru o oră cu avionul plăteşti cam 150 USD). Alţii se mulţumesc cu marşurile turistice până la altitudinea de vreo 3000 metri. Mult mai puţini sunt cei care riscă să ajungă la peste 7000 de metri. Există numeroase trasee turistice montane, însă cele mai populare sunt spre masivele Everest şi Annapurna. Spre Everest este un traseu mai complicat şi mai costisitor, decât spre Annapurna. Dar nu asta m-a determinat să-l aleg pe ultimul, ci faptul că pentru a parcurge acest traseu ai nevoie de vreo două săptămâni, în timp
ce pentru a ajunge la Everest îţi trebuie trei săptămâni. Eu aveam la dispoziţie trei săptămâni, dar am vrut să văd şi altceva în afară de munţi.
M-am apucat să-mi duc singură rucsacul…
Aventura montană m-a costat 400 USD. Asta înseamnă serviciile
ghidului personal, masa, cazarea în munţi. De obicei, turiştii îşi năimesc şi hamal, cu vreo şapte-opt dolari pe zi, eu însă m-am apucat să-mi duc singură rucsacul, care cântărea vreo zece kilograme
. După primele două ore de mers credeam că are să mă doboare. Deşi traseele sunt relativ nepericuloase, este greu să te deplasezi. Drumul
nu e o linie dreaptă în sus - permanent ba urci, ba cobori, treci peste podeţe suspendate şi şubrede, păşeşti pe pietre peste râuri de munte, treci prin hăţişuri de copaci, tufari, liane. Mergi doar ziua, de pe la şapte dimineaţa până pe la vreo cinci-şase seara. Pentru popas te opreşti în mici cabane sau în cătune care se întâlnesc de-a lungul traseului. Cu cât urci, cu atât e mai greu. Ziua, din cauza efortului, te supraîncălzeşti, chiar dacă temperatura aerului nu e foarte înaltă, plus că te arde soarele, iar noaptea e foarte frig.
Pe la altitudinea de 3000 de metri apare boala înălţimii, care poate fi letală. Dacă simţi că ţi se ridică tensiunea, ai ameţeli şi greţuri, mai bine e să te întorci din drum. Eu nu am avut astfel de probleme. Dar oboseala şi durerea din picioare devenise, la un moment dat, atât de insuportabilă, încât începusem să-mi plâng de milă. Mă gândeam: ce caut eu aici, singură, proasta de mine? Cu banii pe care i-am cheltuit puteam să stau acum lungită undeva pe malul oceanului, într-un colţ de rai! Dar tot eu mă îmbărbătam. Şi apoi, când am pornit la drum, mi-am zis că voi învinge, voi ajunge acolo sus, pe vârf de munte, de dragul fiului meu. Şi am ajuns! Şi nu în 12 zile, cum era planificat, ci în şapte! Ghidul meu, un specialist foarte experimentat, se tot minuna de mine: de unde am atâta putere, mai ales că în ultimele trei zile, după o intoxicaţie alimentară, aproape că n-am mâncat nimic.
Urcuşul l-am dedicat fiului, iar coborâşul - soţului
Nu vă pot descrie sentimentele pe care le-am trăit când am ajuns acolo sus, la peste 7200 metri. „Am reuşit! Am biruit!”, repetam întruna. După asta m-a apucat o dorinţă nestăvilită de a coborî cât mai repede. Dacă urcuşul l-am dedicat fiului, apoi coborâşul - soţului. Mi se făcuse un dor de ei! Călătoria mea a fost totuşi o nebunie. Nepregătită fizic, fără a consulta un medic
, fără a evalua toate riscurile şi pericolele, m-am pornit singură într-un capăt de lume, de unde nici măcar nu am putut suna acasă - legătura cu Moldova nu funcţiona.
În Nepal am trăit un adevărat şoc cultural - atât de diferit şi ciudat e totul. E o ţară a contrastelor şi paradoxurilor, ţara în care, se spune, s-a născut Buda şi care are mii de zeităţi. Te lasă cu gura căscată atât splendoarea naturii şi a miilor de temple şi sanctuare budiste, cât şi mizeria şi primitivismul în care trăieşte majoritatea populaţiei. Despre aceasta, însă, în numărul viitor.
Cine dintre noi nu visează să călătorească în locuri exotice, departe de casă, acolo unde lumea e cu totul alta decât cea cu care ne-am obişnuit? Elena Guţu, o moldoveancă de 29 de ani, profesoară la Catedra de finanţe a USM, şi-a împlinit visul - a reuşit să urce în Munţii Himalaya, din Nepal. Elena este fericită, chiar dacă nu a escaladat cel mai înalt vârf, Chomolungma (Everest), de 8848 metri, mulţumindu-se, de această dată, cu „piticii” Annapurna, ce au „doar” între 7000-8000 m. Nu suntem convinşi, dar e foarte probabil ca Elena să fie prima moldoveancă ce a urcat atât de sus…
Visul de a escalada uriaşii din Himalaya i-a apărut prin clasa a cincea, la lecţia de geografie. Imaginea din manual i s-a întipărit pentru totdeauna în memorie, iar gândul de a ajunge acolo nu a mai părăsit-o. De vreo doi ani, visul i se transformase în idee fixă, pentru ca în decembrie 2006 să devină, în sfârşit, realitate.
Pentru că niciuna din agenţiile de turism chişinăuiene nu organizează asemenea tururi, Elena şi-a comandat la Moscova echipamentul necesar (costum sport şi rucsac pentru alpinişti, bocanci speciali, sac de dormit, ochelari de soare), şi-a procurat bilete de avion pe ruta Chişinău-Moscova-Doha (capitala Qatarului)-Kathmandu (capitala Nepalului), s-a înarmat cu un ghid turistic şi s-a pornit să cucerească munţii. Feciorul de patru ani a rămas în grija bunicii şi a soţului care, din mai multe motive, nu a putut s-o însoţească, dar a încurajat-o şi a ajutat-o. Despre cele trei săptămâni de aventuri „asiatice” Elena povesteşte atât de viu, încât e greu să-i repovesteşti impresiile. De aceea vă propunem doar câteva fragmente, de la persoana întâi…
Mulţi turişti preferă să vadă Himalaya din zbor şi aleg excursiile, foarte captivante, cu avionul sau elicopterul (pentru o oră cu avionul plăteşti cam 150 USD). Alţii se mulţumesc cu marşurile turistice până la altitudinea de vreo 3000 metri. Mult mai puţini sunt cei care riscă să ajungă la peste 7000 de metri. Există numeroase trasee turistice montane, însă cele mai populare sunt spre masivele Everest şi Annapurna. Spre Everest este un traseu mai complicat şi mai costisitor, decât spre Annapurna. Dar nu asta m-a determinat să-l aleg pe ultimul, ci faptul că pentru a parcurge acest traseu ai nevoie de vreo două săptămâni, în timp
ce pentru a ajunge la Everest îţi trebuie trei săptămâni. Eu aveam la dispoziţie trei săptămâni, dar am vrut să văd şi altceva în afară de munţi.
M-am apucat să-mi duc singură rucsacul…
Aventura montană m-a costat 400 USD. Asta înseamnă serviciile
ghidului personal, masa, cazarea în munţi. De obicei, turiştii îşi năimesc şi hamal, cu vreo şapte-opt dolari pe zi, eu însă m-am apucat să-mi duc singură rucsacul, care cântărea vreo zece kilograme
. După primele două ore de mers credeam că are să mă doboare. Deşi traseele sunt relativ nepericuloase, este greu să te deplasezi. Drumul
nu e o linie dreaptă în sus - permanent ba urci, ba cobori, treci peste podeţe suspendate şi şubrede, păşeşti pe pietre peste râuri de munte, treci prin hăţişuri de copaci, tufari, liane. Mergi doar ziua, de pe la şapte dimineaţa până pe la vreo cinci-şase seara. Pentru popas te opreşti în mici cabane sau în cătune care se întâlnesc de-a lungul traseului. Cu cât urci, cu atât e mai greu. Ziua, din cauza efortului, te supraîncălzeşti, chiar dacă temperatura aerului nu e foarte înaltă, plus că te arde soarele, iar noaptea e foarte frig.
Pe la altitudinea de 3000 de metri apare boala înălţimii, care poate fi letală. Dacă simţi că ţi se ridică tensiunea, ai ameţeli şi greţuri, mai bine e să te întorci din drum. Eu nu am avut astfel de probleme. Dar oboseala şi durerea din picioare devenise, la un moment dat, atât de insuportabilă, încât începusem să-mi plâng de milă. Mă gândeam: ce caut eu aici, singură, proasta de mine? Cu banii pe care i-am cheltuit puteam să stau acum lungită undeva pe malul oceanului, într-un colţ de rai! Dar tot eu mă îmbărbătam. Şi apoi, când am pornit la drum, mi-am zis că voi învinge, voi ajunge acolo sus, pe vârf de munte, de dragul fiului meu. Şi am ajuns! Şi nu în 12 zile, cum era planificat, ci în şapte! Ghidul meu, un specialist foarte experimentat, se tot minuna de mine: de unde am atâta putere, mai ales că în ultimele trei zile, după o intoxicaţie alimentară, aproape că n-am mâncat nimic.
Urcuşul l-am dedicat fiului, iar coborâşul - soţului
Nu vă pot descrie sentimentele pe care le-am trăit când am ajuns acolo sus, la peste 7200 metri. „Am reuşit! Am biruit!”, repetam întruna. După asta m-a apucat o dorinţă nestăvilită de a coborî cât mai repede. Dacă urcuşul l-am dedicat fiului, apoi coborâşul - soţului. Mi se făcuse un dor de ei! Călătoria mea a fost totuşi o nebunie. Nepregătită fizic, fără a consulta un medic
, fără a evalua toate riscurile şi pericolele, m-am pornit singură într-un capăt de lume, de unde nici măcar nu am putut suna acasă - legătura cu Moldova nu funcţiona.
În Nepal am trăit un adevărat şoc cultural - atât de diferit şi ciudat e totul. E o ţară a contrastelor şi paradoxurilor, ţara în care, se spune, s-a născut Buda şi care are mii de zeităţi. Te lasă cu gura căscată atât splendoarea naturii şi a miilor de temple şi sanctuare budiste, cât şi mizeria şi primitivismul în care trăieşte majoritatea populaţiei. Despre aceasta, însă, în numărul viitor.
Seful de cabinet al ministrului de Interne s-a improprietarit cu un apartament de serviciu
cu patru camere, desi nu e politist si sta in minister doar pe perioada mandatului lui Blaga.
Lipsa de apetit a lui Vasile Blaga pentru o ancheta serioasa si temeinica in afacerea apartamentelor de serviciu ar putea avea o explicatie chiar in anticamera ministrului. Unul dintre numele aflate pe lista personalului din MAI care si-a cumparat la preturi derizorii apartamentele de serviciu apartine unui civil angajat in minister strict pe perioada mandatului de ministru. Este vorba despre seful de cabinet al lui Vasile Blaga, Alexandru Boer.
Originar din Cluj, Alexandru Boer a fost numit in functia de consilier al lui Blaga in ianuarie 2005. El este angajat civil la cabinetul demnitarului, ceea ce inseamna ca isi pastreaza actuala functie doar pentru perioada in care lucreaza ministrul Blaga.
Dupa venirea in Bucuresti, lui Boer i s-a repartizat un apartament de serviciu al MAI, aflat pe Strada Libertatii nr. 1, in apropierea Palatului Parlamentului. Ulterior, Boer a primit aprobare sa-si cumpere apartamentul de serviciu, in suprafata de 153 de metri patrati, pentru suma de 41.500 de euro, cam un sfert din pretul zonei.
„M-a intrebat Blaga: «Ai unde sa stai?»“
Cind l-am intrebat pe consilierul lui Blaga cum a ajuns in posesia locuintei, acesta a parut amnezic: „Nu mai stiu cind am inchiriat locuinta de la MAI. Este un apartament cu patru camere. Nu stiu cit am dat pe el. Nu ma intereseaza. Platesc rate la el si nu ma intereseaza. Nu mai stiu cind am facut cerere sa primesc locuinta. Nu stiu care este criteriul dupa care s-au dat locuintele“. L-am rugat pe Boer sa verifice in acte.
Dupa ce a gasit datele in actele de vinzare-cumparare, Boer ne-a explicat: „Sintem trei persoane in familie. Valoarea apartamentului este de 140.875,80 lei noi, iar dobinda de 5 la suta pe an, adica 70.143,54 de lei pe 20 de ani“. Consilierul lui Blaga plateste rata lunara in jur de 1.200 de lei.
Boer ne-a confirmat ca ocupa functia atit timp
cit Blaga este ministru, dupa care ii inceteaza contractul si pleaca din MAI. Apartamentul insa ii ramine.
Blaga l-a preferat „Vulpii“
Anul trecut, Ministrul de Interne, Vasile Blaga, l-a propus pe Alexandru Boer pentru functia de sef al Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna (DGIPI) din Ministerul Administratiei si Internelor, in locul lui Virgil Ardelean - „Vulpea“. Surse din minister sustin ca s-a opus premierul Tariceanu, pentru ca, desi Boer e liberal, e perceput ca un apropiat al PD-istului Blaga. Alexandru Boer a terminat in 1997 Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj. A fost membru al Partidului Alternativa Romaniei, care s-a transformat apoi in Uniunea Fortelor de Dreapta si a ajuns seful de cabinet al parlamentarului Varujan Vosganian si, mai tirziu, secretar general adjunct al PNL.
cu patru camere, desi nu e politist si sta in minister doar pe perioada mandatului lui Blaga.
Lipsa de apetit a lui Vasile Blaga pentru o ancheta serioasa si temeinica in afacerea apartamentelor de serviciu ar putea avea o explicatie chiar in anticamera ministrului. Unul dintre numele aflate pe lista personalului din MAI care si-a cumparat la preturi derizorii apartamentele de serviciu apartine unui civil angajat in minister strict pe perioada mandatului de ministru. Este vorba despre seful de cabinet al lui Vasile Blaga, Alexandru Boer.
Originar din Cluj, Alexandru Boer a fost numit in functia de consilier al lui Blaga in ianuarie 2005. El este angajat civil la cabinetul demnitarului, ceea ce inseamna ca isi pastreaza actuala functie doar pentru perioada in care lucreaza ministrul Blaga.
Dupa venirea in Bucuresti, lui Boer i s-a repartizat un apartament de serviciu al MAI, aflat pe Strada Libertatii nr. 1, in apropierea Palatului Parlamentului. Ulterior, Boer a primit aprobare sa-si cumpere apartamentul de serviciu, in suprafata de 153 de metri patrati, pentru suma de 41.500 de euro, cam un sfert din pretul zonei.
„M-a intrebat Blaga: «Ai unde sa stai?»“
Cind l-am intrebat pe consilierul lui Blaga cum a ajuns in posesia locuintei, acesta a parut amnezic: „Nu mai stiu cind am inchiriat locuinta de la MAI. Este un apartament cu patru camere. Nu stiu cit am dat pe el. Nu ma intereseaza. Platesc rate la el si nu ma intereseaza. Nu mai stiu cind am facut cerere sa primesc locuinta. Nu stiu care este criteriul dupa care s-au dat locuintele“. L-am rugat pe Boer sa verifice in acte.
Dupa ce a gasit datele in actele de vinzare-cumparare, Boer ne-a explicat: „Sintem trei persoane in familie. Valoarea apartamentului este de 140.875,80 lei noi, iar dobinda de 5 la suta pe an, adica 70.143,54 de lei pe 20 de ani“. Consilierul lui Blaga plateste rata lunara in jur de 1.200 de lei.
Boer ne-a confirmat ca ocupa functia atit timp
cit Blaga este ministru, dupa care ii inceteaza contractul si pleaca din MAI. Apartamentul insa ii ramine.
Blaga l-a preferat „Vulpii“
Anul trecut, Ministrul de Interne, Vasile Blaga, l-a propus pe Alexandru Boer pentru functia de sef al Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna (DGIPI) din Ministerul Administratiei si Internelor, in locul lui Virgil Ardelean - „Vulpea“. Surse din minister sustin ca s-a opus premierul Tariceanu, pentru ca, desi Boer e liberal, e perceput ca un apropiat al PD-istului Blaga. Alexandru Boer a terminat in 1997 Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj. A fost membru al Partidului Alternativa Romaniei, care s-a transformat apoi in Uniunea Fortelor de Dreapta si a ajuns seful de cabinet al parlamentarului Varujan Vosganian si, mai tirziu, secretar general adjunct al PNL.
Coalitia pentru un Parlament Curat - Alegeri Europene (CPC - AE), reunita la Timisoara cu ocazia aniversarii Proclamatiei de la Timisoara, a criticat intentiile guvernului de aminare a alegerilor europene pentru o data nedeterminata.
Membrii coalitiei s-au arata cu atat mai surprinsi de aceasta decizie cu cat, au spus ei, singurele motive de aminare a alegerilor europene le furnizeaza tocmai clasa politica. Ei au cerut "tuturor celor care propun referendumuri" sa dea prioritate alegerilor europene fata de oricare alte proiecte politice.
"Seriozitatea clasei politice se demonstreaza prin respectarea unor angajamente deja luate, cum sint cele vizavi de alegerile europene, a caror aminare ar crea un precedent periculos. Nu avem nici un fel de garantie ca nu vor exista alte proiecte concurente la o eventuala alta posibila data a alegerilor europene", se arata intr-un comunicat al .
In aceste conditii, CPC-AE a cerut actualului guvern sa nu amine alegerile europene deja fixate, care sa se desfasoare
in acelasi timp
cu cele din Bulgaria, asa cum Romania s-a angajat fata de partenerii sai europeni.
La intrunirea de la Timisoara a Coalitia pentru un Parlament Curat-Alegeri Europene au participat Alianta Civica, Academia de Advocacy Asociatia Pro-Democratia, Centrul pentru Jurnalism Independent, Freedom House, Grupul pentru Dialog Social, Societatea Timisoara si Societatea Academica din Romania.
Membrii coalitiei s-au arata cu atat mai surprinsi de aceasta decizie cu cat, au spus ei, singurele motive de aminare a alegerilor europene le furnizeaza tocmai clasa politica. Ei au cerut "tuturor celor care propun referendumuri" sa dea prioritate alegerilor europene fata de oricare alte proiecte politice.
"Seriozitatea clasei politice se demonstreaza prin respectarea unor angajamente deja luate, cum sint cele vizavi de alegerile europene, a caror aminare ar crea un precedent periculos. Nu avem nici un fel de garantie ca nu vor exista alte proiecte concurente la o eventuala alta posibila data a alegerilor europene", se arata intr-un comunicat al .
In aceste conditii, CPC-AE a cerut actualului guvern sa nu amine alegerile europene deja fixate, care sa se desfasoare
in acelasi timp
cu cele din Bulgaria, asa cum Romania s-a angajat fata de partenerii sai europeni.
La intrunirea de la Timisoara a Coalitia pentru un Parlament Curat-Alegeri Europene au participat Alianta Civica, Academia de Advocacy Asociatia Pro-Democratia, Centrul pentru Jurnalism Independent, Freedom House, Grupul pentru Dialog Social, Societatea Timisoara si Societatea Academica din Romania.
Maresalul a fost reabilitat, prima data, din ordinul lui Ceausescu
Reabilitarea partiala, prin intermediul Curtii de Apel Bucuresti, a maresalului Ion Antonescu, nu este prima tentativa in acest sens. Cel care a incercat primul sa il repuna in drepturi pe Antonescu, condamnat ca si criminal de razboi, a fost Nicolae Ceausescu. Motivatia dictatorului comunist era diferita de cea a judecatorilor de azi. Prin reabilitarea maresalului, Ceausescu incerca sa dea o palma Moscovei, pe care nu avea curajul sa o infrunte direct si sa dovedeasca independenta sa in Occident.
Pentru a-si atinge scopul, Ceausescu s-a folosit, prin serviciile
secrete, de scriitorul Marin Preda, datorita reputatiei acestuia de „dusman al regimului“. Romanul „Delirul“ al lui Preda il prezenta pe Ion Antonescu intr-o lumina noua, umanizat si lasa sa se inteleaga ca intrarea trupelor romåne in Basarabia, alaturi de cele germane, era legitima. Romanul a stårnit un scandal international si i-a facut pe liderii sovietici sa se dezlantuie impotriva scriitorului si a conducerii de la Bucuresti.
Decizia de la sfårsitul anului trecut, prin care Curtea de Apel Bucuresti il reabilita partial pe maresalul Antonescu, a stårnit reactii asemanatoare. Desi sentinta priveste strict lupta de eliberare a Basarabiei si Bucovinei de Nord de sub ocupatia sovietica, reactiile rusilor au fost dure. Cu slugarnicie, autoritatile de la Chisinau s-au grabit si ele sa protesteze. Moldovenii au contestat reabilitarea lui Antonescu, ca vinovat de crime de razboi, desi sentinta recenta nu priveste aceste crime.
Deunazi, Rusia, prin vocea purtatorului de cuvânt al Ministerului rus de Externe, a catalogat recenta reabilitare partiala a maresalului Ion Antonescu de catre Curtea de Apel drept o insulta adusa memoriei victimelor celui de-al Doilea Razboi Mondial, considerând gestul justitiei române „o încercare de a revizui rezultatele razboiului“. Oficialitatile române nu prea au dorit sa comenteze declaratia, asa ca asteptam replica istoricilor. Primul care l-a reabilitat, tot partial, pe maresalul Antonescu a fost Nicolae Ceausescu. Avea cu totul alte motive decât cele strict juridice, iar o întreaga operatiune în care au fost implicate serviciile secrete, Ministerul de Externe si importanti lideri de partid a culminat cu publicarea romanului „Delirul“, care a cunoscut un succes fara precedent. Însa, dupa cum veti vedea mai jos, nu doar acesta a fost motivul pentru care autorul volumului a fost platit regeste. Viata
romancierului Marin Preda, omul care si-a dorit sa scrie carti comparabile cu ale lui Tolstoi, a fost marcata de întâmplari cu totul exceptionale. Daca în 1952 Securitatea îi rezervase scriitorului un loc într-un lagar de munca - si n-a lipsit mult sa-i ramâna oasele acolo -, în 1975, Preda joaca rolul principal într-o ampla operatiune lansata de partid, dar mai ales de catre Ceausescu, care dorea sa demonstreze înca o data lumii întregi independenta Bucurestiului fata de Moscova. Si cum liderul comunist n-avea curajul sa-i înfrunte pe sovietici direct, a ales o alta cale. Publicarea unei carti de mare impact, care sa arate Kremlinului ca românii au o alta viziune în privinta unor chestiuni sensibile ale istoriei recente, ceea ce constituia în epoca un act de fronda greu de înghitit de catre sovietici.
Îl astepta Canalul
În septembrie 1952, un raport al Securitatii se încheia cu o fraza de-a dreptul tenebroasa : „Sus-numitul (Marin Preda - n.n.) va fi supravegheat în continuare informativ, pentru a se strânge probe pentru a fi încadrat în U.M (unitate de munca – n.n.).“ Cu alte cuvinte, pe scriitor îl astepta Canalul ori vreun lagar de reeducare prin munca, de unde putini s-au întors. L-a salvat faptul ca Gheorghiu-Dej, cel care conducea atunci România, si-a dat seama ca scriitorii sunt mai pretiosi în libertate decât la Canal. Peste patru ani, Preda va primi Premiul de Stat pentru „Morometii“, dar marele sau rol va fi jucat sub domnia lui Ceausescu. În 1975, romanul „Delirul“, semnat de Marin Preda, rastoarna toate normele vremii, dând nastere unui scandal international. Si asta pentru ca maresalul Ion Antonescu era reabilitat. Mai mult, volumul deschidea polemica în privinta legitimitatii intrarii românilor în Basarabia. Inimaginabil pentru acele vremuri, în care la fiecare 23 august sarbatoream tocmai „insurectia împotriva nazismului“.
Antonescu, aliat al lui Hitler, românul care pornise razboiul împotriva Uniunii Sovietice, era prezentat în „Delirul“ cu totul altfel decât erau obisnuiti românii - umanizat într-o maniera pe care nici cei mai curajosi istorici n-ar fi cutezat sa o abordeze într-o discutie publica, darmite într-o lucrare. Asadar, publicul larg îl percepe pe maresal drept un om cu framântari, cu remuscari chiar - un destin previzibil datorita împrejurarilor exceptionale pe care le-a trait. În „Delirul“, si fisa biografica a maresalului este aproape exacta, motiv pentru care chiar si episoadele în care Preda romanteaza au devenit peste ani istorie. De pilda, Antonescu apare ca sef de promotie a celebrei academii militare Saint-Cyr, eveniment care nu s-a petrecut în realitate.
„Delirul“ era pe placul lui Ceausescu. Asta si pentru ca liderul de la Bucuresti nazuia sa fie comparat, chiar sa se regaseasca în personalitatea autoritarului si antidemocratului Antonescu. La fel ca si maresalul, Ceausescu se dorea a fi promotorul unui nationalism luminat. Pe de alta parte, la Bucuresti, cineva îl prezenta pe Antonescu altfel decât istoriografia sovietica.
Nu era vorba doar despre o manifestare de disidenta, ci si de o palma usturatoare, pe care Moscova a încasat-o din plin. „Geniul din Carpati“ si-a aratat muschii, iar în acel moment, liderii sovietici nu au avut altceva mai bun de facut decât sa scrâsneasca din dinti.
Fat-Frumos se opune lui Hitler
Pentru cei care nu au citit romanul, facem totusi precizarea ca tonul lui Preda nu trecea peste ceea ce regimul putea accepta în acel moment. Antonescu era frecvent numit dictator, nu se facea apologia faptelor sale
. Însa era greu sa nu se observe ca maresalul era prezentat precum un Fat-Frumos care se opunea capcaunului Hitler.
Înfruntarea dintre cei doi a fost prezentata în „Delirul“ net în favoarea românului, chiar daca nu exista nici un izvor istoric care sa confirme faptul ca Antonescu i s-a opus lui Hitler la Berlin. Din contra, se pare ca cei doi s-au înteles de minune, nu doar pentru ca erau facuti din acelasi aluat, ci mai ales pentru ca Fuhrerul, pragmatic în acea perioada, nu dorea mazilirea lui Antonescu în favoarea legionarilor. Fie si pentru faptul ca acesta din urma controla armata. De un om cu mâna forte avea nevoie Hitler la granita cu sovieticii, nu de o tara intrata în haos. Asta spun istoricii si nu exista argumente care ar putea sa-i contrazica.
Consemnam si ca cei care au criticat romanul afirma ca Preda a manifestat o tendinta antiartistica. L-a favorizat pe eroul national, ridicându-l peste alti candidati la gloria istoriei.
Sovieticii au reactionat vehement
Aparitia romanului „Delirul“ a fost atent supravegheata de catre Directia de Informatii Externe (DIE), iar mai multi fosti ofiteri de informatii afirma ca a fost vorba chiar despre o operatiune bine pusa la punct de catre acest
serviciu. Efectul a fost cel scontat. Asa ca sovieticii au reactionat vehement. Nu au dat o clipa impresia ca se afla în fata unui roman. Pentru Moscova era clar ca Bucurestiul are o cu totul alta viziune asupra maresalului Antonescu, a celui de-al Doilea Razboi Mondial, dar mai ales în privinta Basarabiei, a carei recucerire de sub stapânirea sovietica e prezentata în „Delirul“ ca o fapta de vitejie. Asa ceva nu se putea ierta, motiv pentru care presa sovietica s-a dezlantuit atât împotriva romancierului si implicit a conducerii de la Bucuresti, iar, ulterior, relatiile româno-sovietice au cunoscut chiar o anume racire.
O operatiune bine pusa la punct
Spuneam mai sus ca aparitia romanului a fost coordonata din umbra si de catre DIE.
Era vorba despre un atac frontal împotriva Uniunii Sovietice si nu despre reabilitarea vreunui fost comunist închis în puscariile regimului instaurat dupa 1947. Asa ceva se putea petrece doar cu acordul lui Ceausescu, sub cordonarea unui serviciu secret, cu implicarea Externelor, iar sovieticii stiau asta prea bine. A fost vorba, de fapt, despre o operatiune pregatita impecabil. Partea vazuta a acesteia: lui Marin Preda i s-a permis accesul la documente pâna atunci inaccesibile din arhivele Institutului de Istorie al Partidului Comunist Român, considerate în epoca adevarate tabuuri.
Partea nevazuta: discutiile scriitorului cu liderii României de atunci ori cu cei care au avut grija ca aparitia romanului sa nu fie tulburata de vreo minte sprintena de la cenzura, ca si modul în care a fost parcursa fiecare etapa, de la documentare pâna la aparitia volumului. Ca sa nu mai vorbim despre planul de contracarare a anumitor „represalii“ diplomatice. Acest aspect îl vom deslusi peste multi ani, daca se va considera ca respectivele documente nu aduc atingere sigurantei nationale. Nu se stie cu precizie daca Preda si-a dorit într-adevar tot acest paienjenis tesut în jurul sau, însa e greu sa credem ca un om de talia sa nu a banuit macar ce se petrecea în culise.
Romanul a fost platit regeste
Faptul ca „Delirul“ a fost pe placul lui Ceausescu este dovedit de publicarea celei de-a doua editii. Ocazie cu care s-a mai încercat dregerea busuiocului, prin adaugarea unor pagini care accentuau imaginea negativa a legionarilor.
Prietenul de la Rasarit nu trebuia suparat prea tare. Ceausescu dorea sa arate doar cine-i jupân în România. Nici istoria mistificata de catre comunisti în ce priveste lupta împotriva legionarilor nu trebuia rasturnata pe de-a-ntregul. Cert e ca Ceausescu a stiut sa aprecieze efortul lui Preda. Conform datelor aflate în dosarele Securitatii interne, romancierul ar fi primt pentru cele doua editii ale romanului „Delirul“ 881.000 de lei. O suma uriasa pentru acele vremuri. Daca facem un simplu calcul, raportându-ne la cursul valutar al vremii, era vorba de fapt, despre aproximativ 100.000 de dolari. Nici un scriitor român nu mai fusese platit cu o asemenea suma pentru o carte. Asa ca este greu de crezut ca romanul lui Preda nu a fost o comanda. O comanda bine platita, pe care scriitorul a dus-o la bun sfârsit pentru ca un asemenea subiect îl propulsa de-a dreptul în istorie, ci nu neaparat din motive pecuniare.
Criticul Eugen Simion este de alta parere. În opinia sa, „Delirul“ nu a fost o comanda a CC al PCR, ci s-ar fi nascut din obsesia lui Preda legata de generatia sa si destinul acesteia. Frumos spus, dar pentru asta partidul n-ar fi platit niciodata atâtia bani. Si înca un amanunt.
Într-o zi, Ceausescu i-a vorbit lui Dumitru Popescu - cel care avea în „Epoca de aur“ drept de viata si de moarte asupra presei si culturii românesti -, despre romanul „Delirul“. Acesta din urma se îndoia ca seful statului de atunci citise cartea, banuind ca primise un rezumat de la Securitate, însa, conform spuselor sale, „Ceausescu era preocupat doar de faptul ca Preda ignorase „lupta în ilegalitate a comunistilor“. Atât îl ducea pe el capul. Sau poate ca voia sa „îmbunatateasca“ romanul în stilu-i caracteristic. Era singura critica pe care liderul de la Bucuresti o aducea cartii.
Preda injura regimul
Dupa cum spuneam la începutul articolului, Preda se afla în atentia Securitatii înca din anii ‘50. Urmarirea sa, ca si a altor scriitori importanti, avea în principal doua obiective. Evaluarea individului în ce priveste loialitatea fata de regim si relatiile sale din strainatate. De altfel, lânga Marin Preda au fost plasati informatori plini de zel, foarte pretuiti de Securitate. Unul dintre ei, poetul Ion Caraion, ale carui delatiuni aveau chiar valoare literara. Prin 1972, Securitatea interna ajunsese la concluzia ca romancierul ar avea o „atitudine ostila“, fara a preciza foarte clar care ar fi manifestarile acesteia. Era vorba despre faptul ca, din când în când, scriitorul înjura cu naduf regimul. Cam atât. Apoi, Securitatea devine mai concilianta, pentru ca Preda s-ar fi dat pe brazda în urma discutiilor avute cu membri importanti de partid. Mai exista si o alta informatie nastrusnica: cel care mai târziu avea sa-l prezinte pe Ion Antonescu într-o lumina favorabila se afla sub influenta unor „elemente nationaliste evreiesti“. Povestea n-a stat niciodata în picioare si probabil ca a fost inventata de un ofiter prea zelos. De altfel, la începutul anilor ’70, cei care-l urmareau pe Preda nu întelegeau mai nimic din relatia speciala pe care scriitorul o avea cu regimul, apelând la note ale informatorilor din 1966. Concluzia acestora: Preda credea ca societatea româneasca este caracterizata de dispretul fata de om. „Poporul însusi venit la putere îsi bate joc de cealalta parte a poporului care nu este la putere“. Adevar pe care atât sefii Securitatii, cât si cei ai partidului îl stiau foarte bine. Ce nu cunosteau atunci ofiterii politiei politice era ca partidul avea alte planuri cu Marin Preda. În urma unor discutii pe care prim-secretarul Gheorghe Cioara, dar si Cornel Burtica, membru CC al PCR, le-au avut cu scriitorul, apele s-ar fi limpezit. Asa încât Securitatea interna s-a prefacut ca este convinsa de faptul ca Preda si-a schimbat opiniile. Cel putin asa s-a consemnat în dosarul sau de urmarire informativa. De „Editorul“ - numele de cod primit de Preda din partea urmaritorilor sai - se va ocupa cu discretie si altcineva: Directia de Informatii Externe. Poate nu întâmplator, momentul coincide cu perioada în care Preda începe documentarea pentru „Delirul“.
Delirul criticat de presa occidentala
Marin Preda era mai mult decât mâhnit pentru ca nu a fost lasat sa continue ceea ce începuse cu „Delirul“. Nu banuia poate ca obiectivul propus de partid fusese atins, iar pe Ceausescu putin îl interesau dorintele romancierului. Mai intervenea un aspect, pe care nici DIE, nici partidul nu-l prevazusera. Romanul a fost criticat nu doar de catre sovietici, ci si de catre presa occidentala, în special din Germania si Italia. Ziaristii straini nu vedeau cu ochi buni efectele reabilitarii lui Antonescu, aliatul lui Hitler. Mai mult, conform documentelor Securitatii, „Corriere della Sera“ vorbea despre resentimente antisovietice si despre faptul ca Preda a „primit în mod expres sarcina de a scrie romanul patriotic, continând o reabilitare implicita a maresalului Antonescu“. Daca Ceausescu s-a speriat de consecintele greu de spus, dar cert e ca s-a hotarât s-o lase mai moale, chiar si pentru ca nu-i placeau criticile venite de afara.
Obsedantul deceniu o amintire urâta
Moartea lui Marin Preda (16 mai 1980) a fost considerata suspecta de foarte multi dintre apropiatii lui. Motiv pentru care disparitia sa pamânteasca a intrat în legenda. S-a vorbit mult despre faptul ca Securitatea l-ar fi asasinat dupa aparitia romanului „Cel mai iubit dintre pamânteni“. Nu exista dovezi în acest sens. Daca însa aruncam o privire asupra acelui moment cu mijloacele pe care le avem acum la îndemâna, constatam ca Preda nu era un pericol pentru regim si nici nu era considerat ca atare. Aparitia romanului „Cel mai iubit dintre pamânteni“ a fost, ca si „Delirul“, pe placul partidului si al lui Ceausescu, care dorea sa transmita mesajul ca România a rupt-o cu trecutul. Ca „obsedantul deceniu“ nu mai e decât o amintire urâta, de care se poate chiar vorbi - în anumite limite, evident. Daca într-adevar Preda a fost otravit în casa de creatie de la Mogosoaia, e greu de crezut ca planul a fost pus la cale de catre un serviciu secret român, din simplul motiv ca nu exista vreun mobil
. În cazul în care, de pilda, e vorba despre un alt serviciu secret, din afara tarii, e plauzibil. Mai ales ca anumite polite se platesc cu vârf si îndesat doar si pentru puterea exemplului. Pâna se va elucida acest mister, constatam ca în certificatul de deces al unuia dintre cei mai mari prozatori români scrie ca moartea s-a datorat alcoolismului. E o mare nedreptate, chiar daca stim ca maestrului îi placea sa traga la masea. Asa cum spun specialistii, alcoolismul degradeaza, duce la boli
cronice, dar nu omoara brusc, prin stop cardiac sau sincopa cardiaca.
Maresalul Antonescu a fost reabilitat doar pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei
Decizia Curtii de Apel Bucuresti, data la sfårsitul anului trecut, prin care maresalul Ion Antonescu si alti membri ai guvernului sau au fost reabilitati partial, a stårnit reactii diverse, dar si multe neintelegeri. Majoritatea celor care au atacat dur aceasta decizie nu a luat in calcul faptul ca este vorba de o reabilitare partiala, legata strict de razboiul purtat de armata romåna impotriva trupelor sovietice de ocupatie din Basarabia si Bucovina de Nord si ca nu are nimic de-a face cu acuzatiile de crime impotriva umanitatii.
Pactul Ribbentrop – Molotov si protocoalele secrete
Curtea de Apel Bucuresti a luat in calcul un protocol secret la Pactul Ribbentrop – Molotov, care a devenit public si care, la ora condamnarii maresalului Antonescu si a celorlalti inculpati, nu era cunoscut de catre Tribunalul Poporului. Cel de al treilea protocol al pactului, prin care Germania nazista si URSS incheiau o alianta secreta, prevede zonele de influenta ale celor doua puteri, incluzand, de partea URSS, o parte din teritoriile romanesti de la acea data. Ca urmare a acestui pact, in 1940, URSS a dat trei ultimatumuri Romaniei, solicitand evacuarea trupelor si administratiei romanesti din Basarabia. Incapabila sa faca fata amenintarii si izolata intre URSS si Germania, carora li se alaturase si Ungaria hortysta, Romania a cedat. Rusii nu s-au multumit insa sa ocupe Basarabia, ci au invadat si Bucovina de Nord. Recuperarea teritoriilor pierdute a fost unul dintre obiectivele cele mai importante ale societatii romanesti din acea perioada, fiind, totodata, telul principal al maresalului Antonescu de la venirea acestuia la putere. De altfel, acesta a constituit si unul dintre argumentele cele mai importante folosite de acesta pentru a motiva apropierea Romaniei de puterile Axei.
Un razboi drept
Prevederile protocolului si aplicarea acestora i-au facut pe judecatorii de la Curtea de Apel Bucuresti sa considere ca atacul ordonat de Maresalul Antonescu (celebrul „Romani, va ordon, treceti Prutul!“), impotriva trupelor sovietice care ocupau teritorii romanesti a fost legitim. Pactul Ribbentrop – Molotov, au spus judecatorii, „A încalcat prin aceasta normele imperative ale dreptului international de la acea data cu privire la integritatea teritoriala a statelor, respectiv art.10 din Pactul Societatii Natiunilor, fiind prin urmare nul“. In consecinta, ei au decis reabilitarea lui Ion Antonescu si a celorlalti condamnati, in 1949, dar numai pentru acest aspect. Celelalte capete de acuzare, privind participarea trupelor romane in continuare la razboi, angajarea in razboi impotriva Natiunilor Unite sau masurile luate impotriva evreilor, au ramas in picioare, condamnatii nefiind reabilitati.
Autoritatile de la Chisinau s-au suparat pe Romania
Reabilitarea partiala a maresalului Antonescu i-a suparat rau pe comunistii din fruntea Republicii Moldova. „Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene al Republicii Moldova îsi exprima îngrijorarea în legatura cu decizia organelor judiciare ale României de a reabilita actiunile maresalului Antonescu din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial si de a recunoaste drept legitima ocuparea de catre România a teritoriului Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti si a Bucovinei de Nord“, se arata intr-un comunicat trimis de autoritatile moldovenesti la sfarsitul lunii februarie.
Chisinaul a adoptat, slugarnic, pozitia oficiala exprimata de autoritatile de la Moscova, care au spus, in repetate randuri, ca il considera pe Ion Antonescu un criminal de razboi, vinovat de declansarea unui razboi de agresiune impotriva Uniunii Sovietice. Atitudinea rusilor nu este deloc surprinzatoare, avand in vedere ca modificarea adevarului istoric in functie de de dorintele stapanului de la Kremlin era o politica obisnuita in fosta URSS si continua sa fie la fel si in Federatia Rusa. Nici replica furioasa a sefilor comunisti de la Chisinau nu este mult mai surprinzatoare. Dupa perioada „podurilor de flori“ de la inceputul anilor ’90, atitudinea autoritatilor din Moldova ex-sovietica a devenit tot mai agresiva fata de Romania si tot mai obedienta fata de stapanii moscoviti. Prin urmare, decizia Curtii de Apel din Bucuresti, care a consfintit ca drept razboiul de eliberare a Basarabiei si Bucovinei de Nord, declansat de Ion Antonescu, era aproape normal sa-i irite pe cei care conduc destinele Republicii Moldova.
Tot pe vechiul tipic comunist s-a desfasurat si atacul la adresa acestei decizii a justitiei romanesti. Desi se preciza clar, in corpul sentintei, ca este vorba de o reabilitare partiala, care se refera numai la eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord, in comunicatul MAEIE se mai spune: „Aceasta decizie a fost receptata cu indignare de întreaga societate moldoveneasca, de toti cei care tin bine minte ororile Holocaustului declansat în anii 1941-1944. Toata lumea stie ca anume în aceasta perioada a misiunii «eliberatoare» a lui Antonescu în Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca au fost exterminati peste 300 mii de evrei si reprezentanti ai altor nationalitati“. Ori, instanta Curtii de Apel Bucuresti nu a revizuit capul de acuzare „crime împotriva umanitatii“, de care a fost gasit vinovat Ion Antonescu în 1946, si nici acuzele legate de continuarea agresiunii impotriva Uniunii Sovietice dupa eliberarea teritoriilor romanesti ocupate de rusi in 1940. În 2004, Comisia Wiesel de studiere a a Holocaustului a ajuns la concluzia ca regimul Antonescu se face vinovat de uciderea a între 280.000 si 380.000 de evrei din Basarabia, Bucovina si Transnistria, fapt acceptat de autoritatile romane.
Reabilitarea partiala, prin intermediul Curtii de Apel Bucuresti, a maresalului Ion Antonescu, nu este prima tentativa in acest sens. Cel care a incercat primul sa il repuna in drepturi pe Antonescu, condamnat ca si criminal de razboi, a fost Nicolae Ceausescu. Motivatia dictatorului comunist era diferita de cea a judecatorilor de azi. Prin reabilitarea maresalului, Ceausescu incerca sa dea o palma Moscovei, pe care nu avea curajul sa o infrunte direct si sa dovedeasca independenta sa in Occident.
Pentru a-si atinge scopul, Ceausescu s-a folosit, prin serviciile
secrete, de scriitorul Marin Preda, datorita reputatiei acestuia de „dusman al regimului“. Romanul „Delirul“ al lui Preda il prezenta pe Ion Antonescu intr-o lumina noua, umanizat si lasa sa se inteleaga ca intrarea trupelor romåne in Basarabia, alaturi de cele germane, era legitima. Romanul a stårnit un scandal international si i-a facut pe liderii sovietici sa se dezlantuie impotriva scriitorului si a conducerii de la Bucuresti.
Decizia de la sfårsitul anului trecut, prin care Curtea de Apel Bucuresti il reabilita partial pe maresalul Antonescu, a stårnit reactii asemanatoare. Desi sentinta priveste strict lupta de eliberare a Basarabiei si Bucovinei de Nord de sub ocupatia sovietica, reactiile rusilor au fost dure. Cu slugarnicie, autoritatile de la Chisinau s-au grabit si ele sa protesteze. Moldovenii au contestat reabilitarea lui Antonescu, ca vinovat de crime de razboi, desi sentinta recenta nu priveste aceste crime.
Deunazi, Rusia, prin vocea purtatorului de cuvânt al Ministerului rus de Externe, a catalogat recenta reabilitare partiala a maresalului Ion Antonescu de catre Curtea de Apel drept o insulta adusa memoriei victimelor celui de-al Doilea Razboi Mondial, considerând gestul justitiei române „o încercare de a revizui rezultatele razboiului“. Oficialitatile române nu prea au dorit sa comenteze declaratia, asa ca asteptam replica istoricilor. Primul care l-a reabilitat, tot partial, pe maresalul Antonescu a fost Nicolae Ceausescu. Avea cu totul alte motive decât cele strict juridice, iar o întreaga operatiune în care au fost implicate serviciile secrete, Ministerul de Externe si importanti lideri de partid a culminat cu publicarea romanului „Delirul“, care a cunoscut un succes fara precedent. Însa, dupa cum veti vedea mai jos, nu doar acesta a fost motivul pentru care autorul volumului a fost platit regeste. Viata
romancierului Marin Preda, omul care si-a dorit sa scrie carti comparabile cu ale lui Tolstoi, a fost marcata de întâmplari cu totul exceptionale. Daca în 1952 Securitatea îi rezervase scriitorului un loc într-un lagar de munca - si n-a lipsit mult sa-i ramâna oasele acolo -, în 1975, Preda joaca rolul principal într-o ampla operatiune lansata de partid, dar mai ales de catre Ceausescu, care dorea sa demonstreze înca o data lumii întregi independenta Bucurestiului fata de Moscova. Si cum liderul comunist n-avea curajul sa-i înfrunte pe sovietici direct, a ales o alta cale. Publicarea unei carti de mare impact, care sa arate Kremlinului ca românii au o alta viziune în privinta unor chestiuni sensibile ale istoriei recente, ceea ce constituia în epoca un act de fronda greu de înghitit de catre sovietici.
Îl astepta Canalul
În septembrie 1952, un raport al Securitatii se încheia cu o fraza de-a dreptul tenebroasa : „Sus-numitul (Marin Preda - n.n.) va fi supravegheat în continuare informativ, pentru a se strânge probe pentru a fi încadrat în U.M (unitate de munca – n.n.).“ Cu alte cuvinte, pe scriitor îl astepta Canalul ori vreun lagar de reeducare prin munca, de unde putini s-au întors. L-a salvat faptul ca Gheorghiu-Dej, cel care conducea atunci România, si-a dat seama ca scriitorii sunt mai pretiosi în libertate decât la Canal. Peste patru ani, Preda va primi Premiul de Stat pentru „Morometii“, dar marele sau rol va fi jucat sub domnia lui Ceausescu. În 1975, romanul „Delirul“, semnat de Marin Preda, rastoarna toate normele vremii, dând nastere unui scandal international. Si asta pentru ca maresalul Ion Antonescu era reabilitat. Mai mult, volumul deschidea polemica în privinta legitimitatii intrarii românilor în Basarabia. Inimaginabil pentru acele vremuri, în care la fiecare 23 august sarbatoream tocmai „insurectia împotriva nazismului“.
Antonescu, aliat al lui Hitler, românul care pornise razboiul împotriva Uniunii Sovietice, era prezentat în „Delirul“ cu totul altfel decât erau obisnuiti românii - umanizat într-o maniera pe care nici cei mai curajosi istorici n-ar fi cutezat sa o abordeze într-o discutie publica, darmite într-o lucrare. Asadar, publicul larg îl percepe pe maresal drept un om cu framântari, cu remuscari chiar - un destin previzibil datorita împrejurarilor exceptionale pe care le-a trait. În „Delirul“, si fisa biografica a maresalului este aproape exacta, motiv pentru care chiar si episoadele în care Preda romanteaza au devenit peste ani istorie. De pilda, Antonescu apare ca sef de promotie a celebrei academii militare Saint-Cyr, eveniment care nu s-a petrecut în realitate.
„Delirul“ era pe placul lui Ceausescu. Asta si pentru ca liderul de la Bucuresti nazuia sa fie comparat, chiar sa se regaseasca în personalitatea autoritarului si antidemocratului Antonescu. La fel ca si maresalul, Ceausescu se dorea a fi promotorul unui nationalism luminat. Pe de alta parte, la Bucuresti, cineva îl prezenta pe Antonescu altfel decât istoriografia sovietica.
Nu era vorba doar despre o manifestare de disidenta, ci si de o palma usturatoare, pe care Moscova a încasat-o din plin. „Geniul din Carpati“ si-a aratat muschii, iar în acel moment, liderii sovietici nu au avut altceva mai bun de facut decât sa scrâsneasca din dinti.
Fat-Frumos se opune lui Hitler
Pentru cei care nu au citit romanul, facem totusi precizarea ca tonul lui Preda nu trecea peste ceea ce regimul putea accepta în acel moment. Antonescu era frecvent numit dictator, nu se facea apologia faptelor sale
. Însa era greu sa nu se observe ca maresalul era prezentat precum un Fat-Frumos care se opunea capcaunului Hitler.
Înfruntarea dintre cei doi a fost prezentata în „Delirul“ net în favoarea românului, chiar daca nu exista nici un izvor istoric care sa confirme faptul ca Antonescu i s-a opus lui Hitler la Berlin. Din contra, se pare ca cei doi s-au înteles de minune, nu doar pentru ca erau facuti din acelasi aluat, ci mai ales pentru ca Fuhrerul, pragmatic în acea perioada, nu dorea mazilirea lui Antonescu în favoarea legionarilor. Fie si pentru faptul ca acesta din urma controla armata. De un om cu mâna forte avea nevoie Hitler la granita cu sovieticii, nu de o tara intrata în haos. Asta spun istoricii si nu exista argumente care ar putea sa-i contrazica.
Consemnam si ca cei care au criticat romanul afirma ca Preda a manifestat o tendinta antiartistica. L-a favorizat pe eroul national, ridicându-l peste alti candidati la gloria istoriei.
Sovieticii au reactionat vehement
Aparitia romanului „Delirul“ a fost atent supravegheata de catre Directia de Informatii Externe (DIE), iar mai multi fosti ofiteri de informatii afirma ca a fost vorba chiar despre o operatiune bine pusa la punct de catre acest
serviciu. Efectul a fost cel scontat. Asa ca sovieticii au reactionat vehement. Nu au dat o clipa impresia ca se afla în fata unui roman. Pentru Moscova era clar ca Bucurestiul are o cu totul alta viziune asupra maresalului Antonescu, a celui de-al Doilea Razboi Mondial, dar mai ales în privinta Basarabiei, a carei recucerire de sub stapânirea sovietica e prezentata în „Delirul“ ca o fapta de vitejie. Asa ceva nu se putea ierta, motiv pentru care presa sovietica s-a dezlantuit atât împotriva romancierului si implicit a conducerii de la Bucuresti, iar, ulterior, relatiile româno-sovietice au cunoscut chiar o anume racire.
O operatiune bine pusa la punct
Spuneam mai sus ca aparitia romanului a fost coordonata din umbra si de catre DIE.
Era vorba despre un atac frontal împotriva Uniunii Sovietice si nu despre reabilitarea vreunui fost comunist închis în puscariile regimului instaurat dupa 1947. Asa ceva se putea petrece doar cu acordul lui Ceausescu, sub cordonarea unui serviciu secret, cu implicarea Externelor, iar sovieticii stiau asta prea bine. A fost vorba, de fapt, despre o operatiune pregatita impecabil. Partea vazuta a acesteia: lui Marin Preda i s-a permis accesul la documente pâna atunci inaccesibile din arhivele Institutului de Istorie al Partidului Comunist Român, considerate în epoca adevarate tabuuri.
Partea nevazuta: discutiile scriitorului cu liderii României de atunci ori cu cei care au avut grija ca aparitia romanului sa nu fie tulburata de vreo minte sprintena de la cenzura, ca si modul în care a fost parcursa fiecare etapa, de la documentare pâna la aparitia volumului. Ca sa nu mai vorbim despre planul de contracarare a anumitor „represalii“ diplomatice. Acest aspect îl vom deslusi peste multi ani, daca se va considera ca respectivele documente nu aduc atingere sigurantei nationale. Nu se stie cu precizie daca Preda si-a dorit într-adevar tot acest paienjenis tesut în jurul sau, însa e greu sa credem ca un om de talia sa nu a banuit macar ce se petrecea în culise.
Romanul a fost platit regeste
Faptul ca „Delirul“ a fost pe placul lui Ceausescu este dovedit de publicarea celei de-a doua editii. Ocazie cu care s-a mai încercat dregerea busuiocului, prin adaugarea unor pagini care accentuau imaginea negativa a legionarilor.
Prietenul de la Rasarit nu trebuia suparat prea tare. Ceausescu dorea sa arate doar cine-i jupân în România. Nici istoria mistificata de catre comunisti în ce priveste lupta împotriva legionarilor nu trebuia rasturnata pe de-a-ntregul. Cert e ca Ceausescu a stiut sa aprecieze efortul lui Preda. Conform datelor aflate în dosarele Securitatii interne, romancierul ar fi primt pentru cele doua editii ale romanului „Delirul“ 881.000 de lei. O suma uriasa pentru acele vremuri. Daca facem un simplu calcul, raportându-ne la cursul valutar al vremii, era vorba de fapt, despre aproximativ 100.000 de dolari. Nici un scriitor român nu mai fusese platit cu o asemenea suma pentru o carte. Asa ca este greu de crezut ca romanul lui Preda nu a fost o comanda. O comanda bine platita, pe care scriitorul a dus-o la bun sfârsit pentru ca un asemenea subiect îl propulsa de-a dreptul în istorie, ci nu neaparat din motive pecuniare.
Criticul Eugen Simion este de alta parere. În opinia sa, „Delirul“ nu a fost o comanda a CC al PCR, ci s-ar fi nascut din obsesia lui Preda legata de generatia sa si destinul acesteia. Frumos spus, dar pentru asta partidul n-ar fi platit niciodata atâtia bani. Si înca un amanunt.
Într-o zi, Ceausescu i-a vorbit lui Dumitru Popescu - cel care avea în „Epoca de aur“ drept de viata si de moarte asupra presei si culturii românesti -, despre romanul „Delirul“. Acesta din urma se îndoia ca seful statului de atunci citise cartea, banuind ca primise un rezumat de la Securitate, însa, conform spuselor sale, „Ceausescu era preocupat doar de faptul ca Preda ignorase „lupta în ilegalitate a comunistilor“. Atât îl ducea pe el capul. Sau poate ca voia sa „îmbunatateasca“ romanul în stilu-i caracteristic. Era singura critica pe care liderul de la Bucuresti o aducea cartii.
Preda injura regimul
Dupa cum spuneam la începutul articolului, Preda se afla în atentia Securitatii înca din anii ‘50. Urmarirea sa, ca si a altor scriitori importanti, avea în principal doua obiective. Evaluarea individului în ce priveste loialitatea fata de regim si relatiile sale din strainatate. De altfel, lânga Marin Preda au fost plasati informatori plini de zel, foarte pretuiti de Securitate. Unul dintre ei, poetul Ion Caraion, ale carui delatiuni aveau chiar valoare literara. Prin 1972, Securitatea interna ajunsese la concluzia ca romancierul ar avea o „atitudine ostila“, fara a preciza foarte clar care ar fi manifestarile acesteia. Era vorba despre faptul ca, din când în când, scriitorul înjura cu naduf regimul. Cam atât. Apoi, Securitatea devine mai concilianta, pentru ca Preda s-ar fi dat pe brazda în urma discutiilor avute cu membri importanti de partid. Mai exista si o alta informatie nastrusnica: cel care mai târziu avea sa-l prezinte pe Ion Antonescu într-o lumina favorabila se afla sub influenta unor „elemente nationaliste evreiesti“. Povestea n-a stat niciodata în picioare si probabil ca a fost inventata de un ofiter prea zelos. De altfel, la începutul anilor ’70, cei care-l urmareau pe Preda nu întelegeau mai nimic din relatia speciala pe care scriitorul o avea cu regimul, apelând la note ale informatorilor din 1966. Concluzia acestora: Preda credea ca societatea româneasca este caracterizata de dispretul fata de om. „Poporul însusi venit la putere îsi bate joc de cealalta parte a poporului care nu este la putere“. Adevar pe care atât sefii Securitatii, cât si cei ai partidului îl stiau foarte bine. Ce nu cunosteau atunci ofiterii politiei politice era ca partidul avea alte planuri cu Marin Preda. În urma unor discutii pe care prim-secretarul Gheorghe Cioara, dar si Cornel Burtica, membru CC al PCR, le-au avut cu scriitorul, apele s-ar fi limpezit. Asa încât Securitatea interna s-a prefacut ca este convinsa de faptul ca Preda si-a schimbat opiniile. Cel putin asa s-a consemnat în dosarul sau de urmarire informativa. De „Editorul“ - numele de cod primit de Preda din partea urmaritorilor sai - se va ocupa cu discretie si altcineva: Directia de Informatii Externe. Poate nu întâmplator, momentul coincide cu perioada în care Preda începe documentarea pentru „Delirul“.
Delirul criticat de presa occidentala
Marin Preda era mai mult decât mâhnit pentru ca nu a fost lasat sa continue ceea ce începuse cu „Delirul“. Nu banuia poate ca obiectivul propus de partid fusese atins, iar pe Ceausescu putin îl interesau dorintele romancierului. Mai intervenea un aspect, pe care nici DIE, nici partidul nu-l prevazusera. Romanul a fost criticat nu doar de catre sovietici, ci si de catre presa occidentala, în special din Germania si Italia. Ziaristii straini nu vedeau cu ochi buni efectele reabilitarii lui Antonescu, aliatul lui Hitler. Mai mult, conform documentelor Securitatii, „Corriere della Sera“ vorbea despre resentimente antisovietice si despre faptul ca Preda a „primit în mod expres sarcina de a scrie romanul patriotic, continând o reabilitare implicita a maresalului Antonescu“. Daca Ceausescu s-a speriat de consecintele greu de spus, dar cert e ca s-a hotarât s-o lase mai moale, chiar si pentru ca nu-i placeau criticile venite de afara.
Obsedantul deceniu o amintire urâta
Moartea lui Marin Preda (16 mai 1980) a fost considerata suspecta de foarte multi dintre apropiatii lui. Motiv pentru care disparitia sa pamânteasca a intrat în legenda. S-a vorbit mult despre faptul ca Securitatea l-ar fi asasinat dupa aparitia romanului „Cel mai iubit dintre pamânteni“. Nu exista dovezi în acest sens. Daca însa aruncam o privire asupra acelui moment cu mijloacele pe care le avem acum la îndemâna, constatam ca Preda nu era un pericol pentru regim si nici nu era considerat ca atare. Aparitia romanului „Cel mai iubit dintre pamânteni“ a fost, ca si „Delirul“, pe placul partidului si al lui Ceausescu, care dorea sa transmita mesajul ca România a rupt-o cu trecutul. Ca „obsedantul deceniu“ nu mai e decât o amintire urâta, de care se poate chiar vorbi - în anumite limite, evident. Daca într-adevar Preda a fost otravit în casa de creatie de la Mogosoaia, e greu de crezut ca planul a fost pus la cale de catre un serviciu secret român, din simplul motiv ca nu exista vreun mobil
. În cazul în care, de pilda, e vorba despre un alt serviciu secret, din afara tarii, e plauzibil. Mai ales ca anumite polite se platesc cu vârf si îndesat doar si pentru puterea exemplului. Pâna se va elucida acest mister, constatam ca în certificatul de deces al unuia dintre cei mai mari prozatori români scrie ca moartea s-a datorat alcoolismului. E o mare nedreptate, chiar daca stim ca maestrului îi placea sa traga la masea. Asa cum spun specialistii, alcoolismul degradeaza, duce la boli
cronice, dar nu omoara brusc, prin stop cardiac sau sincopa cardiaca.
Maresalul Antonescu a fost reabilitat doar pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei
Decizia Curtii de Apel Bucuresti, data la sfårsitul anului trecut, prin care maresalul Ion Antonescu si alti membri ai guvernului sau au fost reabilitati partial, a stårnit reactii diverse, dar si multe neintelegeri. Majoritatea celor care au atacat dur aceasta decizie nu a luat in calcul faptul ca este vorba de o reabilitare partiala, legata strict de razboiul purtat de armata romåna impotriva trupelor sovietice de ocupatie din Basarabia si Bucovina de Nord si ca nu are nimic de-a face cu acuzatiile de crime impotriva umanitatii.
Pactul Ribbentrop – Molotov si protocoalele secrete
Curtea de Apel Bucuresti a luat in calcul un protocol secret la Pactul Ribbentrop – Molotov, care a devenit public si care, la ora condamnarii maresalului Antonescu si a celorlalti inculpati, nu era cunoscut de catre Tribunalul Poporului. Cel de al treilea protocol al pactului, prin care Germania nazista si URSS incheiau o alianta secreta, prevede zonele de influenta ale celor doua puteri, incluzand, de partea URSS, o parte din teritoriile romanesti de la acea data. Ca urmare a acestui pact, in 1940, URSS a dat trei ultimatumuri Romaniei, solicitand evacuarea trupelor si administratiei romanesti din Basarabia. Incapabila sa faca fata amenintarii si izolata intre URSS si Germania, carora li se alaturase si Ungaria hortysta, Romania a cedat. Rusii nu s-au multumit insa sa ocupe Basarabia, ci au invadat si Bucovina de Nord. Recuperarea teritoriilor pierdute a fost unul dintre obiectivele cele mai importante ale societatii romanesti din acea perioada, fiind, totodata, telul principal al maresalului Antonescu de la venirea acestuia la putere. De altfel, acesta a constituit si unul dintre argumentele cele mai importante folosite de acesta pentru a motiva apropierea Romaniei de puterile Axei.
Un razboi drept
Prevederile protocolului si aplicarea acestora i-au facut pe judecatorii de la Curtea de Apel Bucuresti sa considere ca atacul ordonat de Maresalul Antonescu (celebrul „Romani, va ordon, treceti Prutul!“), impotriva trupelor sovietice care ocupau teritorii romanesti a fost legitim. Pactul Ribbentrop – Molotov, au spus judecatorii, „A încalcat prin aceasta normele imperative ale dreptului international de la acea data cu privire la integritatea teritoriala a statelor, respectiv art.10 din Pactul Societatii Natiunilor, fiind prin urmare nul“. In consecinta, ei au decis reabilitarea lui Ion Antonescu si a celorlalti condamnati, in 1949, dar numai pentru acest aspect. Celelalte capete de acuzare, privind participarea trupelor romane in continuare la razboi, angajarea in razboi impotriva Natiunilor Unite sau masurile luate impotriva evreilor, au ramas in picioare, condamnatii nefiind reabilitati.
Autoritatile de la Chisinau s-au suparat pe Romania
Reabilitarea partiala a maresalului Antonescu i-a suparat rau pe comunistii din fruntea Republicii Moldova. „Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene al Republicii Moldova îsi exprima îngrijorarea în legatura cu decizia organelor judiciare ale României de a reabilita actiunile maresalului Antonescu din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial si de a recunoaste drept legitima ocuparea de catre România a teritoriului Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti si a Bucovinei de Nord“, se arata intr-un comunicat trimis de autoritatile moldovenesti la sfarsitul lunii februarie.
Chisinaul a adoptat, slugarnic, pozitia oficiala exprimata de autoritatile de la Moscova, care au spus, in repetate randuri, ca il considera pe Ion Antonescu un criminal de razboi, vinovat de declansarea unui razboi de agresiune impotriva Uniunii Sovietice. Atitudinea rusilor nu este deloc surprinzatoare, avand in vedere ca modificarea adevarului istoric in functie de de dorintele stapanului de la Kremlin era o politica obisnuita in fosta URSS si continua sa fie la fel si in Federatia Rusa. Nici replica furioasa a sefilor comunisti de la Chisinau nu este mult mai surprinzatoare. Dupa perioada „podurilor de flori“ de la inceputul anilor ’90, atitudinea autoritatilor din Moldova ex-sovietica a devenit tot mai agresiva fata de Romania si tot mai obedienta fata de stapanii moscoviti. Prin urmare, decizia Curtii de Apel din Bucuresti, care a consfintit ca drept razboiul de eliberare a Basarabiei si Bucovinei de Nord, declansat de Ion Antonescu, era aproape normal sa-i irite pe cei care conduc destinele Republicii Moldova.
Tot pe vechiul tipic comunist s-a desfasurat si atacul la adresa acestei decizii a justitiei romanesti. Desi se preciza clar, in corpul sentintei, ca este vorba de o reabilitare partiala, care se refera numai la eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord, in comunicatul MAEIE se mai spune: „Aceasta decizie a fost receptata cu indignare de întreaga societate moldoveneasca, de toti cei care tin bine minte ororile Holocaustului declansat în anii 1941-1944. Toata lumea stie ca anume în aceasta perioada a misiunii «eliberatoare» a lui Antonescu în Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca au fost exterminati peste 300 mii de evrei si reprezentanti ai altor nationalitati“. Ori, instanta Curtii de Apel Bucuresti nu a revizuit capul de acuzare „crime împotriva umanitatii“, de care a fost gasit vinovat Ion Antonescu în 1946, si nici acuzele legate de continuarea agresiunii impotriva Uniunii Sovietice dupa eliberarea teritoriilor romanesti ocupate de rusi in 1940. În 2004, Comisia Wiesel de studiere a a Holocaustului a ajuns la concluzia ca regimul Antonescu se face vinovat de uciderea a între 280.000 si 380.000 de evrei din Basarabia, Bucovina si Transnistria, fapt acceptat de autoritatile romane.
n sesizarile SRI adresate procurorilor DIICOT, apar nume noi care nu exista in rezolutia procurorului Ciprian Nastasiu
Dosarul "spionilor de la MEC", instrumentat de controversatul procuror Ciprian Nastasiu, de la DIICOT, a fost demarat pe baza unor sesizari trimise Parchetului de catre Serviciul
Roman de Informatii. In rezolutia din 21 noiembrie 2006, a procurorului Nastasiu - prin care (cu o intarziere de sase luni dupa sesizarile SRI) s-a dispus inceperea urmaririi penale a cetateanului bulgar Stamen Stantchev, Mihai Dorinel Mucea (fost adjunct al sefului OSPSI din MEC), Mihai Radu Donciu (consilier al ministrului Zsolt Nagy), Marius Robert Neagoe (director in OSPSI - MEC) si altii - nu apar o serie de intalniri importante pe care Stamen Stantchev le-ar fi avut in perioada in care era monitorizat. De ce nu au aparut in rezolutia procurorului Nastasiu toate numele persoanelor cu care bulgarul Stantchev s-a intalnit, si doar unele dintre acestea au fost date publicitatii
, ramane un mister. Conform unor note ale SRI - din care reiese ca au fost filati pas cu pas si ministrii Zsolt Nagy si Codrut Seres, cetateanul bulgar ar fi avut intalniri si cu primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, viceprimarul Ludovic Orban, cu ministrul Telecomunicatiilor Zsolt Nagy, cu ex-ministrul Economiei Codrut Seres si cu multi altii.
Intalnirile din cafenele
Ca urmare a adreselor 003475/08.06.2006, 001438867/21.08.2006 si 001440157/25.09.2006 trimise la DIICOT de catre SRI s-a realizat o sinteza a aspectelor de interes operativ referitoare la intalnirile omului de afaceri bulgar Stamen Stantchev, necunoscute pana acum opiniei publice. Astfel, "la 19.06.2006, Stantchev a intrat pe teritoriul Romaniei, pe la Vama Giurgiu, cu un Mercedes inmatriculat W - 73749 S si inregistrat pe numele soferului sau Petar Hristov:
- la 20.06.2006, orele 08.17, Stantchev l-a contactat telefonic pe Zsolt Nagy, ministrul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor, cei doi intalnindu-se in data de 21.06.2006 la cafeneaua "Fashion Bar", unde au discutat circa o ora pe tema acordarii unor licente pentru doua frecvente de telefonie mobila
care apartineau Romtelecom si Cosmorom, catre alti potentiali agenti economici straini; (...)
- la ora 14.45, ale aceleiasi zile, Stamen Stantchev s-a intalnit la cafeneaua "Grand Galleron", cu Dorinel Mihai Mucea, adjunctul sefului Oficiului Participatiilor Statului si Privatizare in Industrie din cadrul MEC, cu care a discutat 45 de minute ;
- la orele 17.25, Stamen Stantchev a intrat in sediul MEC de unde a iesit la orele 18.35, s-a intalnit cu ministrul Codrut Seres (aspect rezultat din discutiile avute la orele 17.40 cu Radu Mihai Donciu - consilier al ministrului Comunicatiilor Zsolt Nagy);"
Discutiile de la Primarie
"In data de 28.06.2006, la ora 08.40, Stamen Stantchev a mers la cafeneaua" Turabo" unde, conform unei intelegeri telefonice anterioare, s-a intalnit cu Marius Robert Neagoe, directorul Directiei Juridice din cadrul OPSPI - MEC, impreuna cu care, potrivit indiciilor detinute, au discutat despre continutul ordonantei de urgenta mai sus-mentionata;
- la orele 14.45, Stamen Stantchev s-a deplasat la Primaria Generala a Municipiului Bucuresti unde - conform unei discutii telefonice purtate de Stantchev la 10.31 cu Gabor Kerekes, vicepresedinte pe probleme economice si de integrare europeana a UDMR - s-a intalnit cu Ludovic Orban, viceprimarul Municipiului Bucuresti (conform celor afirmate de Gabor Kerekes, intalnirea a fost aranjata chiar de acesta) (....);
- la orele 16.40, Stamen Stantchev, Gabor Kerekes si Petrisor Gabriel Peiu au intrat in Primaria Generala a Municipiului Bucuresti si s-au intalnit cu primarul general Adriean Videanu caruia, conform discutiilor avute ulterior de Stamen Stantchev cu Ciprian Emanuel Paltineanu (la acel moment directorul Diviziei de Investment Banking din cadrul CSFB) i-au propus incheierea unui contract de mijloace de transport de catre firma Skoda, finantarea urmand a se realiza prin intermediul CSFB"
Intrevederi cu Seres
"In ziua de 29.06.2006, la orele 08.50. Stamen Stantchev a intrat in sediul MEC unde, conform unei convorbiri telefonice avute cu Michael Susak ulterior, s-a intalnit in jurul orelor 16.45 cu ministrul Codrut Seres, impreuna cu care a analizat stadiul procedurii de promovare a ordonantei de urgenta (...); - la orele 19.55, Stamen Stantchev s-a intalnit cu ministrul Zsolt Nagy la cafeneaua "Turabo", unde s-a alaturat si Mihai Donciu. Indicii convergente atesta ca in cadrul intalnirii cei trei au abordat diverse teme cu privire la procesele de privatizare ale agentilor economici din subordinea MCTI, precum si a altor proiecte avute in vedere de acest minister."
In notele trimise de SRI Parchetului, se mai arata ca intalnirile lui Stanchev cu ministrii Seres si Nagy au mai avut loc si cu cateva luni inainte, respectiv la data de 30.03.2006. La orele 14.50 ale respectivei zile, Stantchev s-a intalnit la restaurantul "Grand Café Galleron" cu Zsolt Nagy "existand indicii cu privire la faptul ca discutiile ar fi vizat modul de derulare a licitatiei privind atribuirea contractului de consultanta pentru privatizarea SN Radiocomunicatii SA catre un consortiu de firma condus de Credit Anstalt Investment Bank" (...) "la orele 18.20, Stantchev a intrat in sediul MEC unde s-a intalnit cu ministrul Codrut Seres, de unde a iesit la orele 18.55". (R.S.)
Dosarul "spionilor de la MEC", instrumentat de controversatul procuror Ciprian Nastasiu, de la DIICOT, a fost demarat pe baza unor sesizari trimise Parchetului de catre Serviciul
Roman de Informatii. In rezolutia din 21 noiembrie 2006, a procurorului Nastasiu - prin care (cu o intarziere de sase luni dupa sesizarile SRI) s-a dispus inceperea urmaririi penale a cetateanului bulgar Stamen Stantchev, Mihai Dorinel Mucea (fost adjunct al sefului OSPSI din MEC), Mihai Radu Donciu (consilier al ministrului Zsolt Nagy), Marius Robert Neagoe (director in OSPSI - MEC) si altii - nu apar o serie de intalniri importante pe care Stamen Stantchev le-ar fi avut in perioada in care era monitorizat. De ce nu au aparut in rezolutia procurorului Nastasiu toate numele persoanelor cu care bulgarul Stantchev s-a intalnit, si doar unele dintre acestea au fost date publicitatii
, ramane un mister. Conform unor note ale SRI - din care reiese ca au fost filati pas cu pas si ministrii Zsolt Nagy si Codrut Seres, cetateanul bulgar ar fi avut intalniri si cu primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, viceprimarul Ludovic Orban, cu ministrul Telecomunicatiilor Zsolt Nagy, cu ex-ministrul Economiei Codrut Seres si cu multi altii.
Intalnirile din cafenele
Ca urmare a adreselor 003475/08.06.2006, 001438867/21.08.2006 si 001440157/25.09.2006 trimise la DIICOT de catre SRI s-a realizat o sinteza a aspectelor de interes operativ referitoare la intalnirile omului de afaceri bulgar Stamen Stantchev, necunoscute pana acum opiniei publice. Astfel, "la 19.06.2006, Stantchev a intrat pe teritoriul Romaniei, pe la Vama Giurgiu, cu un Mercedes inmatriculat W - 73749 S si inregistrat pe numele soferului sau Petar Hristov:
- la 20.06.2006, orele 08.17, Stantchev l-a contactat telefonic pe Zsolt Nagy, ministrul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor, cei doi intalnindu-se in data de 21.06.2006 la cafeneaua "Fashion Bar", unde au discutat circa o ora pe tema acordarii unor licente pentru doua frecvente de telefonie mobila
care apartineau Romtelecom si Cosmorom, catre alti potentiali agenti economici straini; (...)
- la ora 14.45, ale aceleiasi zile, Stamen Stantchev s-a intalnit la cafeneaua "Grand Galleron", cu Dorinel Mihai Mucea, adjunctul sefului Oficiului Participatiilor Statului si Privatizare in Industrie din cadrul MEC, cu care a discutat 45 de minute ;
- la orele 17.25, Stamen Stantchev a intrat in sediul MEC de unde a iesit la orele 18.35, s-a intalnit cu ministrul Codrut Seres (aspect rezultat din discutiile avute la orele 17.40 cu Radu Mihai Donciu - consilier al ministrului Comunicatiilor Zsolt Nagy);"
Discutiile de la Primarie
"In data de 28.06.2006, la ora 08.40, Stamen Stantchev a mers la cafeneaua" Turabo" unde, conform unei intelegeri telefonice anterioare, s-a intalnit cu Marius Robert Neagoe, directorul Directiei Juridice din cadrul OPSPI - MEC, impreuna cu care, potrivit indiciilor detinute, au discutat despre continutul ordonantei de urgenta mai sus-mentionata;
- la orele 14.45, Stamen Stantchev s-a deplasat la Primaria Generala a Municipiului Bucuresti unde - conform unei discutii telefonice purtate de Stantchev la 10.31 cu Gabor Kerekes, vicepresedinte pe probleme economice si de integrare europeana a UDMR - s-a intalnit cu Ludovic Orban, viceprimarul Municipiului Bucuresti (conform celor afirmate de Gabor Kerekes, intalnirea a fost aranjata chiar de acesta) (....);
- la orele 16.40, Stamen Stantchev, Gabor Kerekes si Petrisor Gabriel Peiu au intrat in Primaria Generala a Municipiului Bucuresti si s-au intalnit cu primarul general Adriean Videanu caruia, conform discutiilor avute ulterior de Stamen Stantchev cu Ciprian Emanuel Paltineanu (la acel moment directorul Diviziei de Investment Banking din cadrul CSFB) i-au propus incheierea unui contract de mijloace de transport de catre firma Skoda, finantarea urmand a se realiza prin intermediul CSFB"
Intrevederi cu Seres
"In ziua de 29.06.2006, la orele 08.50. Stamen Stantchev a intrat in sediul MEC unde, conform unei convorbiri telefonice avute cu Michael Susak ulterior, s-a intalnit in jurul orelor 16.45 cu ministrul Codrut Seres, impreuna cu care a analizat stadiul procedurii de promovare a ordonantei de urgenta (...); - la orele 19.55, Stamen Stantchev s-a intalnit cu ministrul Zsolt Nagy la cafeneaua "Turabo", unde s-a alaturat si Mihai Donciu. Indicii convergente atesta ca in cadrul intalnirii cei trei au abordat diverse teme cu privire la procesele de privatizare ale agentilor economici din subordinea MCTI, precum si a altor proiecte avute in vedere de acest minister."
In notele trimise de SRI Parchetului, se mai arata ca intalnirile lui Stanchev cu ministrii Seres si Nagy au mai avut loc si cu cateva luni inainte, respectiv la data de 30.03.2006. La orele 14.50 ale respectivei zile, Stantchev s-a intalnit la restaurantul "Grand Café Galleron" cu Zsolt Nagy "existand indicii cu privire la faptul ca discutiile ar fi vizat modul de derulare a licitatiei privind atribuirea contractului de consultanta pentru privatizarea SN Radiocomunicatii SA catre un consortiu de firma condus de Credit Anstalt Investment Bank" (...) "la orele 18.20, Stantchev a intrat in sediul MEC unde s-a intalnit cu ministrul Codrut Seres, de unde a iesit la orele 18.55". (R.S.)
Grupul de Investigatii Politice, condus de Mugur Ciuvica, sustine ca firma administrata de fratele presedintelui Traian Basescu revinde energia
cumparata de la Energy Holding.
Grupul de Investigatii Politice (GIP), condus de Mugur Ciuvica, a dat ieri publicitatii doua fotografii care il pun pe fratele presedintelui Basescu in lumina de prieten al „celui mai destept baiat”, Bogdan Buzaianu.
„L-am vazut o singura data pe Bogdan Buzaianu, dupa semnarea contractului cu Energy Holding. Am avut o discutie tehnica, fiindca a fost nevoie de o adaptare a instalatiei electrice. Nu suntem nici macar cunostinte, de prietenie nu poate fi vorba”, declara Mircea Basescu, fratele presedintelui Traian Basescu, cu cateva zile inainte de aparitia fotografiilor.
Mugur Ciuvica considera ca Mircea Basescu minte. „Este imposibil ca doua persoane care nu „sunt nici macar cunostinte” sa se afle in ipostaze precum cele din fotografiile pe care le publicam. Este evident ca fotografiile nu au fost facute la „discutia tehnica” la care se refera Mircea Basescu. Daca fratele presedintelui ar spune adevarul, ar insemna ca Bogdan Buzaianu ii soptea la ureche, printre pahare si sticle de bautura, detalii tehnice referitoare la „adaptarea instalatiei electrice”„, se arata in comunicatul GIP.
Aceste fotografii sunt facute publice la doar cateva zile dupa ce in presa au aparut primele informatii despre contractul de livrare de energie dintre firma olandeza administrata de fratele presedintelui Basescu si Energy Holding.
„Prietenul baietilor destepti”
Grupul de Investigatii Politice a publicat si contractul de energie dintre Plus
Food SRL, compania olandeza al carei director este Mircea Basescu, si Energy Holding. Potrivit lui Mugur Ciuvica, o clauza a acestui contract permite companiei Plus Food sa revanda energia primita de la Energy Holding.
„Fratele presedintelui este un prieten al baietilor destepti, care a primit de la baietii destepti si energie la un pret mic, si dreptul de a revinde aceasta energie”, a precizat Ciuvica in comunicat.
Comercializarea energiei cumparate de la Energy Holding transforma compania Plus Food, in opinia GIP, intr-un intermediar de energie in zona portuara Constanta. Totusi, Mircea Basescu neaga faptul ca firma pe care o administreaza ar vinde la randul ei energie. Fratele presedintelui spune ca societatea nu are in obiectul ei de activitate asa ceva.
Vinerea trecuta, aflat la Bruxelles impreuna cu premierul Tariceanu, Traian Basescu a negat ca are cunostinte despre contractul dintre firma condusa de fratele sau si compania Energy Holding. Contactata ieri de EVZ, purtatoarea de cuvant
a presedintelui, Adriana Saftoiu, a declarat ca presedintele nu are niciun comentariu de facut referitor la fotografiile si acuzatiile lui Ciuvica.
Prezenta lui Mircea Basescu in ipostaze apropiate cu mogulul energiei ieftine, Bogdan Buzaianu, pune in dificultate pozitia de impartialitate adoptata de seful statului in cazul „baietilor destepti”.
Presedintele Basescu l-a acuzat public pe Calin Popescu-Tariceanu ca face jocurile „baietilor destepti” din energie, dupa izbucnirea scandalului „biletelul Alro”. Acuzatia a fost rostita in direct la o emisiune a TVR, la o ora de maxima audienta, in acelasi context fiind mentionat numele Energy Holding si al lui Bogdan Buzaianu.
Abil
Bogdan Buzaianu, mogulul afacerilor energetice
Bogdan Buzaianu este finul ex-ministrului PSD al industriilor, Dan Ioan Popescu, si fost partener de afaceri al nasului premierului Tariceanu, Radu Boroianu. Buzaianu, prin firma pe care a infiintat-o - Energy Holding - a fost prezent in cele mai banoase afaceri cu statul roman, majoritatea cu companii aflate in subordinea Ministerului Industriilor, unde si Tariceanu, si Dan Ioan Popescu au fost ministri. Buzaianu a fost consultantul firmei Sulzer Hydro/Va Tech Hydro, companie care a primit prin incredintare directa retehnologizarea Portilor de Fier I si II.
Primul contract, in valoare de peste 200 de milioane de euro, a fost incredintat firmei Sulzer in 1997, la propunerea ministerului condus de Calin Popescu-Tariceanu. Al doilea contract, in valoare de 284 milioane de euro, a fost dat firmei Va Tech la propunerea ministerului condus de Dan Ioan Popescu. Energy Holding este o firma de intermediere de energie, fondata, dezvoltata si vanduta de Buzaianu. Acesta a semnat cu Hidroelectrica, companie aflata in subordinea Ministerului Industriilor, mai multe contracte de energie la preturi foarte mici.
Alte acuzatii
Fratele presedintelui - in atentia GIP, si nu numai
Numele lui Mircea Basescu a intrat in atentia Grupului de Investigatii Politice si a presei exact la sase luni dupa alegerea lui Traian Basescu in fruntea statului. In iunie 2005, GIP dadea publicitatii o informatie conform careia firma sotiei si a fratelui presedintelui se afla in procedura de executare silita pentru neplata datoriilor la bugetul de stat. Era vorba de peste 500 de milioane lei vechi, suma neachitata de firma AM Cros SRL, producatoare de lactate si branzeturi.
Traian Basescu si-a cerut atunci scuze pentru atitudinea fratelui sau, iar Mircea Basescu s-a aratat deranjat ca povestea a capatat tenta politica. Dar s-a conformat si a platit imediat datoria, cu bani cash. Numele lui Mircea Basescu a reaparut pe scena publica in aceasta iarna, cand s-a vehiculat ca prin fabrica olandeza pe care o administreaza va livra produse
din carne de pasare soldatilor americani care vor stationa la Mihail Kogalniceanu.
Fratele presedintelui a tinut atunci sa precizeze ca va fi vorba, de fapt, de o selectie pe care o vor face americanii si nicidecum ca ar fi fost deja ales. In urma cu o luna, Mircea Basescu a fost atacat in plenul parlamentului de liderul PRM Corneliu Vadim Tudor, fiind acuzat de acesta ca face contrabanda cu tigari si ca este ofiter SIE. Fratele presedintelui a anuntat ca-l da in judecata pe Vadim.
Mircea Basescu:
„Fabrica mea nu vinde curent, ci produse din carne de pasare”
EVZ: Spuneati ca v-ati vazut cu Bogdan Buzaianu doar o singura data. Cele doua poze facute publice de Mugur Ciuvica par sa arate altceva.
Mircea Basescu: Am spus ca l-am vazut doar o data, la o intalnire de afaceri, atunci cand am pus la punct ultimele detalii pentru incheierea contractului cu Energy Holding. A venit la mine la Plus Food in vara lui 2005.
Si atunci ce reprezinta imaginile din cele doua poze?
Parca eu mai stiu, dupa cum vad, sunt doar bucati dintr-o fotografie. Cred ca suntem la „Bulevard” in Constanta, anul trecut. Eram cu familia si prietenii si m-am trezit cu el la masa
. O fi fost si el pe-acolo, la alta masa, mi-a dat binete, a stat putin si si-a vazut de masa lui. Asta nu inseamna ca suntem „prieteni de pahar”.
A cui e mana aceea cu manseta albastra din prim-plan?
Nu stiu. Dar stati putin, daca ma gandesc mai bine, eram undeva prin Bucuresti. Eram cu niste prieteni si cu sotiile in Bucuresti, la Bamboo. Buzaianu era si el acolo, cu niste prieteni. La un moment dat, m-a vazut si a venit la mine la masa. A fost in decembrie anul trecut.
GIP sustine ca, prin contractul incheiat cu Energy Holding, firma Plus Food a devenit intermediar de energie electrica. Ati luat mai multa energie decat prevedea contractul pentru a o vinde mai departe?
E o prostie. Contractul cu Energy Holding este standard, asta nu inseamna ca Plus Food achizitioneaza energie electrica. Nu am asa ceva in obiectul de activitate, e foarte simplu. Sa se verifice! E o prostie. Nu ar fi descoperit organele de control?
Cata energie ati cumparat?
Pai, cat e trecut in contract, 3.600 MWh, nimic mai mult. Si nu mai inteleg nimic, pana acum s-a scris ca am cumparat scump si deodata aflu ca ar fi foarte ieftin si ca eu as avea dreptul sa revand in Zona Libera. Nici vorba de asa ceva.
Spuneti ca nu vindeti energie altor firme din Zona Libera?
Sa-mi arate unul care sa spuna ca a cumparat de la Plus Food curent ca il mananc. Va dati seama ce ar iesi? Chiar ca ma dau stapanii olandezi afara. Nu-i de joaca. Fabrica mea vinde produse din carne de pasare, nu curent.
Pai, atunci, de ce face Mugur Ciuvica aceste dezvaluiri? Are ceva cu dv.?
Parca are cu mine... Ati uitat ca si acum un an a descoperit ca firma fratelui presedintelui are datorii mari la stat? Daca Ciuvica nu aduce probe in 24 de ore ca eu iau energie electrica ieftina si ca eu revand energie electrica, il dau in judecata. (Feri Predescu)
cumparata de la Energy Holding.
Grupul de Investigatii Politice (GIP), condus de Mugur Ciuvica, a dat ieri publicitatii doua fotografii care il pun pe fratele presedintelui Basescu in lumina de prieten al „celui mai destept baiat”, Bogdan Buzaianu.
„L-am vazut o singura data pe Bogdan Buzaianu, dupa semnarea contractului cu Energy Holding. Am avut o discutie tehnica, fiindca a fost nevoie de o adaptare a instalatiei electrice. Nu suntem nici macar cunostinte, de prietenie nu poate fi vorba”, declara Mircea Basescu, fratele presedintelui Traian Basescu, cu cateva zile inainte de aparitia fotografiilor.
Mugur Ciuvica considera ca Mircea Basescu minte. „Este imposibil ca doua persoane care nu „sunt nici macar cunostinte” sa se afle in ipostaze precum cele din fotografiile pe care le publicam. Este evident ca fotografiile nu au fost facute la „discutia tehnica” la care se refera Mircea Basescu. Daca fratele presedintelui ar spune adevarul, ar insemna ca Bogdan Buzaianu ii soptea la ureche, printre pahare si sticle de bautura, detalii tehnice referitoare la „adaptarea instalatiei electrice”„, se arata in comunicatul GIP.
Aceste fotografii sunt facute publice la doar cateva zile dupa ce in presa au aparut primele informatii despre contractul de livrare de energie dintre firma olandeza administrata de fratele presedintelui Basescu si Energy Holding.
„Prietenul baietilor destepti”
Grupul de Investigatii Politice a publicat si contractul de energie dintre Plus
Food SRL, compania olandeza al carei director este Mircea Basescu, si Energy Holding. Potrivit lui Mugur Ciuvica, o clauza a acestui contract permite companiei Plus Food sa revanda energia primita de la Energy Holding.
„Fratele presedintelui este un prieten al baietilor destepti, care a primit de la baietii destepti si energie la un pret mic, si dreptul de a revinde aceasta energie”, a precizat Ciuvica in comunicat.
Comercializarea energiei cumparate de la Energy Holding transforma compania Plus Food, in opinia GIP, intr-un intermediar de energie in zona portuara Constanta. Totusi, Mircea Basescu neaga faptul ca firma pe care o administreaza ar vinde la randul ei energie. Fratele presedintelui spune ca societatea nu are in obiectul ei de activitate asa ceva.
Vinerea trecuta, aflat la Bruxelles impreuna cu premierul Tariceanu, Traian Basescu a negat ca are cunostinte despre contractul dintre firma condusa de fratele sau si compania Energy Holding. Contactata ieri de EVZ, purtatoarea de cuvant
a presedintelui, Adriana Saftoiu, a declarat ca presedintele nu are niciun comentariu de facut referitor la fotografiile si acuzatiile lui Ciuvica.
Prezenta lui Mircea Basescu in ipostaze apropiate cu mogulul energiei ieftine, Bogdan Buzaianu, pune in dificultate pozitia de impartialitate adoptata de seful statului in cazul „baietilor destepti”.
Presedintele Basescu l-a acuzat public pe Calin Popescu-Tariceanu ca face jocurile „baietilor destepti” din energie, dupa izbucnirea scandalului „biletelul Alro”. Acuzatia a fost rostita in direct la o emisiune a TVR, la o ora de maxima audienta, in acelasi context fiind mentionat numele Energy Holding si al lui Bogdan Buzaianu.
Abil
Bogdan Buzaianu, mogulul afacerilor energetice
Bogdan Buzaianu este finul ex-ministrului PSD al industriilor, Dan Ioan Popescu, si fost partener de afaceri al nasului premierului Tariceanu, Radu Boroianu. Buzaianu, prin firma pe care a infiintat-o - Energy Holding - a fost prezent in cele mai banoase afaceri cu statul roman, majoritatea cu companii aflate in subordinea Ministerului Industriilor, unde si Tariceanu, si Dan Ioan Popescu au fost ministri. Buzaianu a fost consultantul firmei Sulzer Hydro/Va Tech Hydro, companie care a primit prin incredintare directa retehnologizarea Portilor de Fier I si II.
Primul contract, in valoare de peste 200 de milioane de euro, a fost incredintat firmei Sulzer in 1997, la propunerea ministerului condus de Calin Popescu-Tariceanu. Al doilea contract, in valoare de 284 milioane de euro, a fost dat firmei Va Tech la propunerea ministerului condus de Dan Ioan Popescu. Energy Holding este o firma de intermediere de energie, fondata, dezvoltata si vanduta de Buzaianu. Acesta a semnat cu Hidroelectrica, companie aflata in subordinea Ministerului Industriilor, mai multe contracte de energie la preturi foarte mici.
Alte acuzatii
Fratele presedintelui - in atentia GIP, si nu numai
Numele lui Mircea Basescu a intrat in atentia Grupului de Investigatii Politice si a presei exact la sase luni dupa alegerea lui Traian Basescu in fruntea statului. In iunie 2005, GIP dadea publicitatii o informatie conform careia firma sotiei si a fratelui presedintelui se afla in procedura de executare silita pentru neplata datoriilor la bugetul de stat. Era vorba de peste 500 de milioane lei vechi, suma neachitata de firma AM Cros SRL, producatoare de lactate si branzeturi.
Traian Basescu si-a cerut atunci scuze pentru atitudinea fratelui sau, iar Mircea Basescu s-a aratat deranjat ca povestea a capatat tenta politica. Dar s-a conformat si a platit imediat datoria, cu bani cash. Numele lui Mircea Basescu a reaparut pe scena publica in aceasta iarna, cand s-a vehiculat ca prin fabrica olandeza pe care o administreaza va livra produse
din carne de pasare soldatilor americani care vor stationa la Mihail Kogalniceanu.
Fratele presedintelui a tinut atunci sa precizeze ca va fi vorba, de fapt, de o selectie pe care o vor face americanii si nicidecum ca ar fi fost deja ales. In urma cu o luna, Mircea Basescu a fost atacat in plenul parlamentului de liderul PRM Corneliu Vadim Tudor, fiind acuzat de acesta ca face contrabanda cu tigari si ca este ofiter SIE. Fratele presedintelui a anuntat ca-l da in judecata pe Vadim.
Mircea Basescu:
„Fabrica mea nu vinde curent, ci produse din carne de pasare”
EVZ: Spuneati ca v-ati vazut cu Bogdan Buzaianu doar o singura data. Cele doua poze facute publice de Mugur Ciuvica par sa arate altceva.
Mircea Basescu: Am spus ca l-am vazut doar o data, la o intalnire de afaceri, atunci cand am pus la punct ultimele detalii pentru incheierea contractului cu Energy Holding. A venit la mine la Plus Food in vara lui 2005.
Si atunci ce reprezinta imaginile din cele doua poze?
Parca eu mai stiu, dupa cum vad, sunt doar bucati dintr-o fotografie. Cred ca suntem la „Bulevard” in Constanta, anul trecut. Eram cu familia si prietenii si m-am trezit cu el la masa
. O fi fost si el pe-acolo, la alta masa, mi-a dat binete, a stat putin si si-a vazut de masa lui. Asta nu inseamna ca suntem „prieteni de pahar”.
A cui e mana aceea cu manseta albastra din prim-plan?
Nu stiu. Dar stati putin, daca ma gandesc mai bine, eram undeva prin Bucuresti. Eram cu niste prieteni si cu sotiile in Bucuresti, la Bamboo. Buzaianu era si el acolo, cu niste prieteni. La un moment dat, m-a vazut si a venit la mine la masa. A fost in decembrie anul trecut.
GIP sustine ca, prin contractul incheiat cu Energy Holding, firma Plus Food a devenit intermediar de energie electrica. Ati luat mai multa energie decat prevedea contractul pentru a o vinde mai departe?
E o prostie. Contractul cu Energy Holding este standard, asta nu inseamna ca Plus Food achizitioneaza energie electrica. Nu am asa ceva in obiectul de activitate, e foarte simplu. Sa se verifice! E o prostie. Nu ar fi descoperit organele de control?
Cata energie ati cumparat?
Pai, cat e trecut in contract, 3.600 MWh, nimic mai mult. Si nu mai inteleg nimic, pana acum s-a scris ca am cumparat scump si deodata aflu ca ar fi foarte ieftin si ca eu as avea dreptul sa revand in Zona Libera. Nici vorba de asa ceva.
Spuneti ca nu vindeti energie altor firme din Zona Libera?
Sa-mi arate unul care sa spuna ca a cumparat de la Plus Food curent ca il mananc. Va dati seama ce ar iesi? Chiar ca ma dau stapanii olandezi afara. Nu-i de joaca. Fabrica mea vinde produse din carne de pasare, nu curent.
Pai, atunci, de ce face Mugur Ciuvica aceste dezvaluiri? Are ceva cu dv.?
Parca are cu mine... Ati uitat ca si acum un an a descoperit ca firma fratelui presedintelui are datorii mari la stat? Daca Ciuvica nu aduce probe in 24 de ore ca eu iau energie electrica ieftina si ca eu revand energie electrica, il dau in judecata. (Feri Predescu)
Sub aceeasi denumire, compania va ingloba doar patru dintre termocentralele pe care le detinea pina acum.
Ministrul Economiei a reusit sa unifice structurile energetice.
Termoelectrica SA fuzioneaza, fara cele mai importante sucursale, cu Hidroelectrica. Costurile operatiunii se ridica la aproximativ 884 de milioane de euro, reprezentind stergerea datoriilor companiei catre stat. Deciziile sint parte a unui proiect de ordonanta de urgenta, postat pe site-ul Ministerului Economiei si Comertului. Potrivit documentului, societatea comerciala de producere a energiei
electrice si termice Termoelectrica SA va transfera, fara plata, actiunile detinute la Electrocentrale Bucuresti, Electrocentrale Galati si Electrocentrale Deva in proprietatea statului. Cele trei societati vor opera direct pe piata de energie electrica si termica. Initiativa legislativa prevede, de asemenea, ca Termoelectrica, in forma rezultata dupa transferul actiunilor, va fuziona cu societatea comerciala de producere a energiei electrice Hidroelectrica SA. Termoelectrica va avea statut de filiala cu personalitate juridica.
Datorii imense
Masurile prevazute de proiectul de ordonanta includ si scutiri de la plata unor datorii catre stat. Suma totala se ridica la aproximativ 3 miliarde de lei noi sau 884 de milioane de euro, calculata la cursul de vineri. Cea mai mare parte a sumei provine din datoriile reprezentind rate de capital, dobinzi si comisioane. Potrivit Ministerului Finantelor Publice, aceste restante se ridica la aproximativ 615 milioane de euro. Datoriile la plata TVA reprezentau 91 de milioane de euro, in timp
ce taxele vamale restante se ridica la 75 de milioane de euro. Termoelectrica a mai beneficiat si in trecut de astfel de facilitati, insa a revenit rapid in topul datornicilor catre stat.
Ulterior indeplinirii acestor masuri, potrivit proiectului de ordonanta de urgenta, Termoelectrica va fuziona cu Hidroelectrica, aceasta din urma absorbind producatorul de energie termica si electrica. Hidroelectrica va continua sa atraga investitii ca sa realizeze grupuri noi de generare a energiei electrice sau sa le modernizeze pe cele existente la fostele sucursale ale Termoelectrica, respectiv CET Braila, Borzesti si Doicesti. Pentru aceasta, Hidroelectrica va constitui societati comerciale cu capital mixt impreuna cu investitorii privati.
„Hidroelectrica nu poate avea pierderi”
„Este clar ca singura posibilitate de a eficientiza Termoelectrica si de a respecta in acelasi timp prevederile concurentiale era fuziunea cu Hidroelectrica“, a declarat Viorel Marian, directorul Termoelectrica. Potrivit acestuia, actul normativ sterge niste pierderi care nu au fost provocate de managementul Termoelectrica, ci de procesul de restructurare a companiei.
„Acest proiect de ordonanta a fost aprobat si de Consiliul Concurentei. In nici un caz aceasta decizie nu poate aduce pierderi pentru Hidroelectrica“, a mai spus Marian.
Jumatate de miliard de euro, in patru ani
De-a lungul timpului, sistemul
centralizat de incalzire a primit subventii uriase din partea statului. Teoretic, acesti bani erau pentru a-i ajuta pe cetateni sa plateasca un pret mai mic pentru caldura, dar, practic, banii s-au dus la producator. Autoritatile romane au alocat, in perioada 2003-2006, o jumatate de miliard de euro drept subventii pentru energia termica. Anul trecut, subventia alocata a fost de 252 de milioane de lei, in 2005 a fost de 490 de milioane de lei, in 2004 s-a ridicat la 746 de milioane de lei, iar in 2003 la 311 milioane de lei.
Aceasta suma a fost cheltuita in doar patru ani pentru ca populatia sa nu se incalzeasca la pretul real la care este produsa gigacaloria. Motivele pentru care acest tarif este urias au mai fost vehiculate, ani la rind, prin presa centrala si nu numai: echipamente invechite, centrale care stau sa cada, pierderi pe retea, lipsa de izolare a locuintelor.
* Lepadarea de restante recidiveaza
In a doua jumatate a lunii decembrie, ministrul Economiei, Varujan Vosganian, a anuntat ca Guvernul a decis stergerea unor datorii ale companiilor din sectorul energetic in valoare de 700-800 de milioane de euro. Printre societatile la care s-a referit ministrul Economiei se numara Nuclearelectrica, Termoelectrica, Transelectrica, Compania Nationala a Huilei Petrosani si SC Inchiderea si Conservarea Minelor SA Tirgu-Jiu, la care se adauga si alte societati care apartin autoritatilor locale. El a precizat atunci ca principalul argument pentru care se recurge la stergerea acestor datorii este faptul ca sectorul energetic nu este capabil sa le plateasca. Ministrul Economiei a mai adaugat ca acest gest este unul de incredere, tocmai pentru ca in acest sistem exista mari dificultati.
Ministrul Economiei a reusit sa unifice structurile energetice.
Termoelectrica SA fuzioneaza, fara cele mai importante sucursale, cu Hidroelectrica. Costurile operatiunii se ridica la aproximativ 884 de milioane de euro, reprezentind stergerea datoriilor companiei catre stat. Deciziile sint parte a unui proiect de ordonanta de urgenta, postat pe site-ul Ministerului Economiei si Comertului. Potrivit documentului, societatea comerciala de producere a energiei
electrice si termice Termoelectrica SA va transfera, fara plata, actiunile detinute la Electrocentrale Bucuresti, Electrocentrale Galati si Electrocentrale Deva in proprietatea statului. Cele trei societati vor opera direct pe piata de energie electrica si termica. Initiativa legislativa prevede, de asemenea, ca Termoelectrica, in forma rezultata dupa transferul actiunilor, va fuziona cu societatea comerciala de producere a energiei electrice Hidroelectrica SA. Termoelectrica va avea statut de filiala cu personalitate juridica.
Datorii imense
Masurile prevazute de proiectul de ordonanta includ si scutiri de la plata unor datorii catre stat. Suma totala se ridica la aproximativ 3 miliarde de lei noi sau 884 de milioane de euro, calculata la cursul de vineri. Cea mai mare parte a sumei provine din datoriile reprezentind rate de capital, dobinzi si comisioane. Potrivit Ministerului Finantelor Publice, aceste restante se ridica la aproximativ 615 milioane de euro. Datoriile la plata TVA reprezentau 91 de milioane de euro, in timp
ce taxele vamale restante se ridica la 75 de milioane de euro. Termoelectrica a mai beneficiat si in trecut de astfel de facilitati, insa a revenit rapid in topul datornicilor catre stat.
Ulterior indeplinirii acestor masuri, potrivit proiectului de ordonanta de urgenta, Termoelectrica va fuziona cu Hidroelectrica, aceasta din urma absorbind producatorul de energie termica si electrica. Hidroelectrica va continua sa atraga investitii ca sa realizeze grupuri noi de generare a energiei electrice sau sa le modernizeze pe cele existente la fostele sucursale ale Termoelectrica, respectiv CET Braila, Borzesti si Doicesti. Pentru aceasta, Hidroelectrica va constitui societati comerciale cu capital mixt impreuna cu investitorii privati.
„Hidroelectrica nu poate avea pierderi”
„Este clar ca singura posibilitate de a eficientiza Termoelectrica si de a respecta in acelasi timp prevederile concurentiale era fuziunea cu Hidroelectrica“, a declarat Viorel Marian, directorul Termoelectrica. Potrivit acestuia, actul normativ sterge niste pierderi care nu au fost provocate de managementul Termoelectrica, ci de procesul de restructurare a companiei.
„Acest proiect de ordonanta a fost aprobat si de Consiliul Concurentei. In nici un caz aceasta decizie nu poate aduce pierderi pentru Hidroelectrica“, a mai spus Marian.
Jumatate de miliard de euro, in patru ani
De-a lungul timpului, sistemul
centralizat de incalzire a primit subventii uriase din partea statului. Teoretic, acesti bani erau pentru a-i ajuta pe cetateni sa plateasca un pret mai mic pentru caldura, dar, practic, banii s-au dus la producator. Autoritatile romane au alocat, in perioada 2003-2006, o jumatate de miliard de euro drept subventii pentru energia termica. Anul trecut, subventia alocata a fost de 252 de milioane de lei, in 2005 a fost de 490 de milioane de lei, in 2004 s-a ridicat la 746 de milioane de lei, iar in 2003 la 311 milioane de lei.
Aceasta suma a fost cheltuita in doar patru ani pentru ca populatia sa nu se incalzeasca la pretul real la care este produsa gigacaloria. Motivele pentru care acest tarif este urias au mai fost vehiculate, ani la rind, prin presa centrala si nu numai: echipamente invechite, centrale care stau sa cada, pierderi pe retea, lipsa de izolare a locuintelor.
* Lepadarea de restante recidiveaza
In a doua jumatate a lunii decembrie, ministrul Economiei, Varujan Vosganian, a anuntat ca Guvernul a decis stergerea unor datorii ale companiilor din sectorul energetic in valoare de 700-800 de milioane de euro. Printre societatile la care s-a referit ministrul Economiei se numara Nuclearelectrica, Termoelectrica, Transelectrica, Compania Nationala a Huilei Petrosani si SC Inchiderea si Conservarea Minelor SA Tirgu-Jiu, la care se adauga si alte societati care apartin autoritatilor locale. El a precizat atunci ca principalul argument pentru care se recurge la stergerea acestor datorii este faptul ca sectorul energetic nu este capabil sa le plateasca. Ministrul Economiei a mai adaugat ca acest gest este unul de incredere, tocmai pentru ca in acest sistem exista mari dificultati.
Proiectul de Lege a chiriilor, contestat atat de analistii imobiliari, cat si de ministrul Radu Berceanu
Pretul chiriilor la apartamente va creste si in acest an cu o medie de 15%, estimata de analistii imobiliari. Cresterea nu este deloc justificata, mai ales ca România a batut recordul, in ultimul timp
, la avântul pe care l-a luat valoarea chiriilor, in absenta totala a unei legi care sa reglementeze aceasta piata. In plus
, oferta nu poate acoperi cererea nici in urmatorii cinci ani.
„Chiriile vor fi foarte mari si in acest an, ceea ce va determina o jale totala pe aceasta piata, prin faptul ca tinerii abia intrati pe piata muncii nu vor reusi sa-si plateasca aceste dari“, ne-a declarat Gabriel Zamfir, presedintele Uniunii Nationale Imobiliare (UNIM). Acesta a precizat ca Legea chiriilor nu va fi aprobata in forma propusa de MTCT, pentru ca este „neconstitutionala“.
„Este o aberatie uriasa care afecteaza dreptul fundamental de proprietate. Nimeni nu poate impune pe ce perioada trebuie sa-si inchirieze un proprietar apartamentul“, a spus Zamfir, referindu-se la prevederea conform careia contractul ar trebui incheiat pe cinci ani.
Potrivit presedintelui UNIM, aceasta piata ar putea fi reglementata si ar exista un control al chiriilor, doar daca statul s-ar implica serios si ar crea legi care sa faciliteze constructia de locuinte destinate inchirierii. „Investitorii in astfel de imobile ar trebui sa beneficieze de anumite facilitati, sa fie scutiti de impozite si de TVA si, totodata, sa li se puna gratuit terenul“, a spus Zamfir.
Chiriile cresc in ritmul vânzarii apartamentelor
Dincolo de aprobarea sau nu a unei legi a chiriilor, intr-un viitor apropiat, un lucru este sigur: chiriile se vor mari si in acest an cu 10-15%, afirma si analistul imobiliar Radu Zilisteanu.
„Chiriile cresc intr-un ritm care urmareste ritmul vanzarilor de apartamente, care in prezent au un pret destul de ridicat. Spre exemplu, in Capitala, locuintele pot fi achizitionate la preturi cuprinse intre 1.000 si 2.500 euro pe metru patrat de spatiu construit, in functie de zona“, a declarat Zilisteanu. Astfel, pretul unei garsoniere in Bucuresti variaza inte 40.000-60.000 euro, in timp ce un apartament poate fi achizitionat cu 70.000 - 100.000 euro.
Nici Radu Zilisteanu nu este de acord cu Legea chiriilor propusa de MTCT. „Forma actuala limiteaza dreptul proprietarului la proprietate, care nu ar mai putea sa dispuna cum vrea de proprietatea sa“, a subliniat
analistul imobiliar.
Legea chiriilor, «proza halucinanta»
„Legea chiriilor”, inca in schita, reprezinta una din cele mai halucinante proze juridice posibile chiar si la noi, unde este cu neputinta sa se disocieze atat timp cat exista incompetenta si rea-vointa“, a declarat Artur Silvestri, analist imobiliar.
Acesta nu-si poate explica cum „statul poate impune obligativitatea inchirierii unei locuinhte pe cinci ani“, incalcand, astfel, dreptul proprietarului de a alege.
„Potrivit acestui proiect, contractul de inchiriere nu il formuleaza partile, ci il «da» statul, creand obligatoriu si dispozitii obligatorii. Dispozitiile nu intra in seama partilor, fiind invalide daca nu se incadreaza in «tipicul» stabilit de stat“, a mai spus Silvestri.
Berceanu contesta Legea chiriilor propusa de Borbely
Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului, Radu Berceanu (PD), nu este de acord cu proiectul Legii chiriilor si sustine ca directia de locuinte din cadrul ministerului este coordonata de Laszlo Borbely (UDMR), care si-a dat acordul pentru postarea pe site-ul institutiei a proiectului pe care el nu îl considera fezabil. “Nu cred ca ceea ce este în dezbatere pe site este un proiect fezabil, ca urmare îmi cer scuze pentru tot disconfortul creat de aparitia acestui proiect“, a declarat Berceanu, intr-un comunicat de presa.
Potrivit acestuia, MTCT si-a propus sa organizeze o licitatie internationala pentru angajarea unui consultant care sa auditeze întregul pachet legislativ în domeniul locativ, considerat unul foarte complex.
Pretul chiriilor la apartamente va creste si in acest an cu o medie de 15%, estimata de analistii imobiliari. Cresterea nu este deloc justificata, mai ales ca România a batut recordul, in ultimul timp
, la avântul pe care l-a luat valoarea chiriilor, in absenta totala a unei legi care sa reglementeze aceasta piata. In plus
, oferta nu poate acoperi cererea nici in urmatorii cinci ani.
„Chiriile vor fi foarte mari si in acest an, ceea ce va determina o jale totala pe aceasta piata, prin faptul ca tinerii abia intrati pe piata muncii nu vor reusi sa-si plateasca aceste dari“, ne-a declarat Gabriel Zamfir, presedintele Uniunii Nationale Imobiliare (UNIM). Acesta a precizat ca Legea chiriilor nu va fi aprobata in forma propusa de MTCT, pentru ca este „neconstitutionala“.
„Este o aberatie uriasa care afecteaza dreptul fundamental de proprietate. Nimeni nu poate impune pe ce perioada trebuie sa-si inchirieze un proprietar apartamentul“, a spus Zamfir, referindu-se la prevederea conform careia contractul ar trebui incheiat pe cinci ani.
Potrivit presedintelui UNIM, aceasta piata ar putea fi reglementata si ar exista un control al chiriilor, doar daca statul s-ar implica serios si ar crea legi care sa faciliteze constructia de locuinte destinate inchirierii. „Investitorii in astfel de imobile ar trebui sa beneficieze de anumite facilitati, sa fie scutiti de impozite si de TVA si, totodata, sa li se puna gratuit terenul“, a spus Zamfir.
Chiriile cresc in ritmul vânzarii apartamentelor
Dincolo de aprobarea sau nu a unei legi a chiriilor, intr-un viitor apropiat, un lucru este sigur: chiriile se vor mari si in acest an cu 10-15%, afirma si analistul imobiliar Radu Zilisteanu.
„Chiriile cresc intr-un ritm care urmareste ritmul vanzarilor de apartamente, care in prezent au un pret destul de ridicat. Spre exemplu, in Capitala, locuintele pot fi achizitionate la preturi cuprinse intre 1.000 si 2.500 euro pe metru patrat de spatiu construit, in functie de zona“, a declarat Zilisteanu. Astfel, pretul unei garsoniere in Bucuresti variaza inte 40.000-60.000 euro, in timp ce un apartament poate fi achizitionat cu 70.000 - 100.000 euro.
Nici Radu Zilisteanu nu este de acord cu Legea chiriilor propusa de MTCT. „Forma actuala limiteaza dreptul proprietarului la proprietate, care nu ar mai putea sa dispuna cum vrea de proprietatea sa“, a subliniat
analistul imobiliar.
Legea chiriilor, «proza halucinanta»
„Legea chiriilor”, inca in schita, reprezinta una din cele mai halucinante proze juridice posibile chiar si la noi, unde este cu neputinta sa se disocieze atat timp cat exista incompetenta si rea-vointa“, a declarat Artur Silvestri, analist imobiliar.
Acesta nu-si poate explica cum „statul poate impune obligativitatea inchirierii unei locuinhte pe cinci ani“, incalcand, astfel, dreptul proprietarului de a alege.
„Potrivit acestui proiect, contractul de inchiriere nu il formuleaza partile, ci il «da» statul, creand obligatoriu si dispozitii obligatorii. Dispozitiile nu intra in seama partilor, fiind invalide daca nu se incadreaza in «tipicul» stabilit de stat“, a mai spus Silvestri.
Berceanu contesta Legea chiriilor propusa de Borbely
Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului, Radu Berceanu (PD), nu este de acord cu proiectul Legii chiriilor si sustine ca directia de locuinte din cadrul ministerului este coordonata de Laszlo Borbely (UDMR), care si-a dat acordul pentru postarea pe site-ul institutiei a proiectului pe care el nu îl considera fezabil. “Nu cred ca ceea ce este în dezbatere pe site este un proiect fezabil, ca urmare îmi cer scuze pentru tot disconfortul creat de aparitia acestui proiect“, a declarat Berceanu, intr-un comunicat de presa.
Potrivit acestuia, MTCT si-a propus sa organizeze o licitatie internationala pentru angajarea unui consultant care sa auditeze întregul pachet legislativ în domeniul locativ, considerat unul foarte complex.
Painea se va scumpi cu cateva sute de lei daca morarii vor fi obligati sa introduca fier si acid folic in faina
Painea s-ar putea scumpi cu cateva sute de lei daca morarii vor fi obligati sa recurga la fortifierea fainii cu fier si acid
folic, dupa cum prevede un proiect al Ministerului Sanatatii, care vrea astfel "sa sporeasca productivitatea muncii". "Ne asteptam ca totusi influenta in pretul painii sa nu fie foarte mare, pentru ca nu se poate spune ca 200 de lei vechi este mult, dar investitiile pe care fiecare moara va trebui sa le faca pentru a se dota cu echipamentele necesare adaugarii premixului sunt semnificative. Cea mai mica moara trebuie sa faca investitii de 10.000 euro", ne-a declarat Aurel Popescu, presedintele Rompan.
Acesta a subliniat
insa faptul ca, in cazul in care Ministerul Sanatatii va obliga toate morile sa recurga la fortifierea painii, exista pericolul ca unii morari nepregatiti sa greseasca reteta, fiind un real pericol pentru sanatatea populatiei. " Nu stiu cine ii va pregati pe morarii de la tara, de exemplu, in dozarea acestui supliment de fier. Exista pericolul ca oamenii de la moara sa nu cunoasca bine si sa faca un amestec de faina cu prea mult fier si acid folic, iar excedentul de fier este cancerigen. Nu este de glumit!", a avertizat Popescu. In plus
, el a mai aratat ca unor categorii de persoane care au anumite suferinte nu le este indicat sa consume paine imbogatita cu astfel de suplimente "nenaturale". "Suntem de acord cu decizia Ministerului Sanatatii, dar sa fie de exemplu doar un singur sort de faina cu supliment si cateva de paine, nu toate sorturile, astfel incat cine nu poate sau nu vrea sa consume paine fara acid folic. Astfel doar cateva mori vor face aceste investitii, nu toate", mai spune Popescu. Seful Rompan a precizat ca pentru fortifierea fainii cele 3.400 de mori pe care le are industria de morarit din Romania vor trebui pregatite, deoarece vor fi necesare dozatoare, mixere, control eficient al produselor, dar si educarea panificatorilor. Popescu a spus ca, in prezent, din 3.400 de mori cate are industria, doar 30 sunt pregatite pentru fortifierea fainii. In situatia in care se va decide fortifierea universala a painii, adica a intregii cantitati de faina produse in tara, se va pune si problema incetarii exporturilor catre tari care nu vor dori faina fortifiata, asa cum se va pune si problema importurilor care in acest moment sunt, de asemenea, pentru faina nefortifiata, mai afirma seful patronatului din panificatie. Ministerul Sanatatii vrea sa introduca fier si acid folic pentru a preveni anemia, dar si pentru "a spori productivitatea muncii". Propunerea ministerului ar putea intra in vigoare de la 1 ianuarie anul viitor. (L.Voiculescu)
Ce prevede proiectul Ministerului Sanatatii
Ministerul Sanatatii (MS) a lansat spre dezbatere publica, pana pe 29 martie, proiectul Hotararii de Guvern privind fortifierea obligatorie a fainii de grau cu fier si acid folic in scopul prevenirii anemiei. In 30 ianuarie, MS a propus fortifierea fainii cu fier si acid folic pentru reducerea anemiei - afectiune care provoaca anual peste 11.000 de decese premature datorate defectelor de tub neural si cardiopatiilor -, dupa modelul de prevenire a gusei endemice prin iodarea sarii. Proiectul de Hotarare de Guvern, elaborat de Ministerul Sanatatii si supus dezbaterii publice pe site-ul institutiei, reglementeaza conditiile referitoare la fortifierea universala cu fier si acid folic a fainii destinate consumului uman pe piata interna, in scopul prevenirii tulburarilor prin deficit de fier si acid folic. In sustinerea acestui proiect normativ, MS arata ca urmareste imbunatatirea starii de sanatate
a populatiei, prin intarirea imunitatii generale si a rezistentei la infectii
, prin scaderea morbiditatii si a mortalitatii la copii si femeile gravide, a ratei deficitelor congenitale de tub neural si a cardiopatiilor ischemice. Totodata, MS sustine ca urmareste asigurarea unei mai bune dezvoltari fizice a copiilor si scaderea costurilor pentru programe de suplimentare cu fier la grupuri populationale mari, care prezinta o incidenta crescuta a anemiei. In Romania, anemia prin deficit de fier si de acid folic duce la o scadere a productivitatii muncii cu pierderi estimate la 265 milioane de dolari pe an, cresteri in costul ingrijirilor de sanatate cu 45 de milioane de dolari anual si peste 11.000 de decese premature din cauza defectelor de tub neural si cardiopatiilor, potrivit Ministerului Sanatatii. (L.S.)
folic, dupa cum prevede un proiect al Ministerului Sanatatii, care vrea astfel "sa sporeasca productivitatea muncii". "Ne asteptam ca totusi influenta in pretul painii sa nu fie foarte mare, pentru ca nu se poate spune ca 200 de lei vechi este mult, dar investitiile pe care fiecare moara va trebui sa le faca pentru a se dota cu echipamentele necesare adaugarii premixului sunt semnificative. Cea mai mica moara trebuie sa faca investitii de 10.000 euro", ne-a declarat Aurel Popescu, presedintele Rompan.
Acesta a subliniat
insa faptul ca, in cazul in care Ministerul Sanatatii va obliga toate morile sa recurga la fortifierea painii, exista pericolul ca unii morari nepregatiti sa greseasca reteta, fiind un real pericol pentru sanatatea populatiei. " Nu stiu cine ii va pregati pe morarii de la tara, de exemplu, in dozarea acestui supliment de fier. Exista pericolul ca oamenii de la moara sa nu cunoasca bine si sa faca un amestec de faina cu prea mult fier si acid folic, iar excedentul de fier este cancerigen. Nu este de glumit!", a avertizat Popescu. In plus
, el a mai aratat ca unor categorii de persoane care au anumite suferinte nu le este indicat sa consume paine imbogatita cu astfel de suplimente "nenaturale". "Suntem de acord cu decizia Ministerului Sanatatii, dar sa fie de exemplu doar un singur sort de faina cu supliment si cateva de paine, nu toate sorturile, astfel incat cine nu poate sau nu vrea sa consume paine fara acid folic. Astfel doar cateva mori vor face aceste investitii, nu toate", mai spune Popescu. Seful Rompan a precizat ca pentru fortifierea fainii cele 3.400 de mori pe care le are industria de morarit din Romania vor trebui pregatite, deoarece vor fi necesare dozatoare, mixere, control eficient al produselor, dar si educarea panificatorilor. Popescu a spus ca, in prezent, din 3.400 de mori cate are industria, doar 30 sunt pregatite pentru fortifierea fainii. In situatia in care se va decide fortifierea universala a painii, adica a intregii cantitati de faina produse in tara, se va pune si problema incetarii exporturilor catre tari care nu vor dori faina fortifiata, asa cum se va pune si problema importurilor care in acest moment sunt, de asemenea, pentru faina nefortifiata, mai afirma seful patronatului din panificatie. Ministerul Sanatatii vrea sa introduca fier si acid folic pentru a preveni anemia, dar si pentru "a spori productivitatea muncii". Propunerea ministerului ar putea intra in vigoare de la 1 ianuarie anul viitor. (L.Voiculescu)
Ce prevede proiectul Ministerului Sanatatii
Ministerul Sanatatii (MS) a lansat spre dezbatere publica, pana pe 29 martie, proiectul Hotararii de Guvern privind fortifierea obligatorie a fainii de grau cu fier si acid folic in scopul prevenirii anemiei. In 30 ianuarie, MS a propus fortifierea fainii cu fier si acid folic pentru reducerea anemiei - afectiune care provoaca anual peste 11.000 de decese premature datorate defectelor de tub neural si cardiopatiilor -, dupa modelul de prevenire a gusei endemice prin iodarea sarii. Proiectul de Hotarare de Guvern, elaborat de Ministerul Sanatatii si supus dezbaterii publice pe site-ul institutiei, reglementeaza conditiile referitoare la fortifierea universala cu fier si acid folic a fainii destinate consumului uman pe piata interna, in scopul prevenirii tulburarilor prin deficit de fier si acid folic. In sustinerea acestui proiect normativ, MS arata ca urmareste imbunatatirea starii de sanatate
a populatiei, prin intarirea imunitatii generale si a rezistentei la infectii
, prin scaderea morbiditatii si a mortalitatii la copii si femeile gravide, a ratei deficitelor congenitale de tub neural si a cardiopatiilor ischemice. Totodata, MS sustine ca urmareste asigurarea unei mai bune dezvoltari fizice a copiilor si scaderea costurilor pentru programe de suplimentare cu fier la grupuri populationale mari, care prezinta o incidenta crescuta a anemiei. In Romania, anemia prin deficit de fier si de acid folic duce la o scadere a productivitatii muncii cu pierderi estimate la 265 milioane de dolari pe an, cresteri in costul ingrijirilor de sanatate cu 45 de milioane de dolari anual si peste 11.000 de decese premature din cauza defectelor de tub neural si cardiopatiilor, potrivit Ministerului Sanatatii. (L.S.)
Anuntul BNR ca va renunta la restrictiile impuse la creditele acordate persoanelor fizice are deja efecte. A aparut primul credit ipotecar cu avans de maximum 15% si care poate scadea pana la 0%.
Bancile anunta deja conditiile de imprumut valabile dupa ce BNR va ridica restrictiile
Alpha Bank a anuntat, in premiera, un produs
de creditare pe care il va pune pe piata dupa ridicarea restrictiilor: creditul ipotecar cu avans de maximum 15% fata de cel putin 25% in prezent. Avansul poate fi si mai mic: „In conditiile in care valoarea evaluata a imobilului este mai mare decat valoarea sa de achizitie, avansul necesar acordarii creditului poate ajunge pana la 0%”, se arata in comunicatul bancii.
In traducere, acest lucru inseamna ca pentru a contracta un credit ipotecar fara avans imobilul pentru care este acordata finantarea trebuie sa fie evaluat la o valoare cu 15% mai mare decat pretul de achizitie. De exemplu, pentru un imobil ce urmeaza sa fie cumparat cu 50.000 de euro, valoarea de piata a acestuia ar trebui sa fie de 57.500 de euro pentru ca Alpha Bank sa finanteze integral achizitia imobilului.
Creditele pentru locuinte din oferta actuala a bancii pot fi rambursate in cel mult 30 de ani. La imprumuturile in euro, dobanda poate fi de 5,9%, fixa in primul an de creditare, sau de 6,9%, fixa in primii doi ani.
Se lucreaza la noile produse
Institutiile de credit lucreaza la produsele de creditare din generatia viitoare: cele pe care le vor vinde dupa ce BNR va renunta la limitarile impuse pe piata creditarii. „Noi lucram la diferite variante de produse ce vor depinde de forma finala a regulamentului BNR (n.r. - documentul prin care banca centrala va elimina restrictiile impuse bancilor la acordarea de credite persoanelor fizice)”, ne-a declarat presedintele Bancpost, Mihai Bogza.
El a adaugat ca institutia de credit pe care o conduce nu va anunta niciun produs de creditare inainte ca BNR sa publice modificarile aduse legislatiei ce reglementeaza acordarea de credite pentru populatie. Datorita concurentei din ce in ce mai mari pe segmentul de retail si bataliei pentru fiecare client castigat, bancile isi creioneaza deja viitoarele produse. Iar daca anuntul Alpha Bank a spart piata, in aceasta saptamana vor urma altele.
Primul anunt
Alpha Bank „sparge gheata”
„Ne face placere sa anuntam reducerea avansului standard de la 25% la 15% pentru creditele Alpha Housing (n.r. - denumirea comerciala a creditului), ceea ce le va permite tuturor clientilor nostri sa cumpere locuinta dorita mai curand, nemaiavand nevoie de economii substantiale pentru a contracta creditul Alpha Housing”, a declarat presedintele executiv al Alpha Bank, Sergiu Oprescu. Alpha Bank a fost prima institutie de credit care a lansat creditele ipotecare pe piata autohtona, in toamna lui 2001.
Restrictiile BNR
Ce se schimba in regulamentul bancar
BNR nu le va mai impune bancilor ca, la creditele ipotecare, ratele lunare sa fie maximum 35% din veniturile dovedite de clienti, respectiv ca avansul pe care il au acestia sa fie de 25%. In consecinta, bancile isi vor impune singure propriile limite in activitatea de creditare. Clientii cu venituri mari se vor putea indatora mai mult, iar pentru cei cu venituri mici nu va aparea nicio schimbare. Aceasta deoarece bancile se vor uita si cati bani ii raman clientului pentru traiul de zi cu zi.
Garsoniera
Pret: 50.000 euro
avans: 15%
valoare credit: 42.500 euro
rata lunara: 254,5 euro
perioada de rambursare: 30 de ani
avans: 0%
valoare credit: 50.000 euro
rata lunara: 299,41 euro
perioada de rambursare: 30 de ani
Apartament
Pret: 100.000 euro
avans: 15%
valoare credit: 85.000 euro
rata lunara: 508,99 euro
perioada de rambursare: 30 de ani
avans: 0%
valoare credit: 100.000 euro
rata lunara: 598,81 euro
perioada de rambursare: 30 de ani
NOILE CONDITII
Ratele vor fi pe masura veniturilor
Odata ce bancile isi vor stabili singure limitarile pe care le vor respecta cand vor da credite de consum, clientii cu venituri mari se vor putea indatora mai mult decat acum.
In consecinta, acestia vor putea obtine credite mai mari. Ce venituri trebuie sa ai pentru a putea contracta rate mai mari decat acum? Cei care au venituri de peste 2.000 de lei vor simti diferenta, raspunde Radu Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor si presedinte la Alpha Bank.
Cu cat veniturile sunt mai mari, cu atat ratele vor putea fi mai mari. Gradul de indatorare este mai mare, chiar si de 75% in cazul clientilor care castiga 4.000 de euro pe luna, potrivit afirmatiilor lui Radu Ghetea. Aceasta deoarece 1.000 de euro pe luna reprezinta o suma suficient de mare pentru ca respectiva persoana sa-si achite facturile
, sa se imbrace, sa manance si sa mai aiba si bani de cheltuiala in timpul
liber.
Bancile vor urmari ca, dupa achitarea ratei lunare, clientul lor sa ramana cu suficienti bani pentru traiul de zi cu zi. Din acest motiv, estimarea lunara a cheltuielilor va deveni tot mai importanta in acordarea unui imprumut. Unele banci le solicita si in prezent acest lucru clientilor care doresc un imprumut. (Consuela Stegarescu)
Bancile anunta deja conditiile de imprumut valabile dupa ce BNR va ridica restrictiile
Alpha Bank a anuntat, in premiera, un produs
de creditare pe care il va pune pe piata dupa ridicarea restrictiilor: creditul ipotecar cu avans de maximum 15% fata de cel putin 25% in prezent. Avansul poate fi si mai mic: „In conditiile in care valoarea evaluata a imobilului este mai mare decat valoarea sa de achizitie, avansul necesar acordarii creditului poate ajunge pana la 0%”, se arata in comunicatul bancii.
In traducere, acest lucru inseamna ca pentru a contracta un credit ipotecar fara avans imobilul pentru care este acordata finantarea trebuie sa fie evaluat la o valoare cu 15% mai mare decat pretul de achizitie. De exemplu, pentru un imobil ce urmeaza sa fie cumparat cu 50.000 de euro, valoarea de piata a acestuia ar trebui sa fie de 57.500 de euro pentru ca Alpha Bank sa finanteze integral achizitia imobilului.
Creditele pentru locuinte din oferta actuala a bancii pot fi rambursate in cel mult 30 de ani. La imprumuturile in euro, dobanda poate fi de 5,9%, fixa in primul an de creditare, sau de 6,9%, fixa in primii doi ani.
Se lucreaza la noile produse
Institutiile de credit lucreaza la produsele de creditare din generatia viitoare: cele pe care le vor vinde dupa ce BNR va renunta la limitarile impuse pe piata creditarii. „Noi lucram la diferite variante de produse ce vor depinde de forma finala a regulamentului BNR (n.r. - documentul prin care banca centrala va elimina restrictiile impuse bancilor la acordarea de credite persoanelor fizice)”, ne-a declarat presedintele Bancpost, Mihai Bogza.
El a adaugat ca institutia de credit pe care o conduce nu va anunta niciun produs de creditare inainte ca BNR sa publice modificarile aduse legislatiei ce reglementeaza acordarea de credite pentru populatie. Datorita concurentei din ce in ce mai mari pe segmentul de retail si bataliei pentru fiecare client castigat, bancile isi creioneaza deja viitoarele produse. Iar daca anuntul Alpha Bank a spart piata, in aceasta saptamana vor urma altele.
Primul anunt
Alpha Bank „sparge gheata”
„Ne face placere sa anuntam reducerea avansului standard de la 25% la 15% pentru creditele Alpha Housing (n.r. - denumirea comerciala a creditului), ceea ce le va permite tuturor clientilor nostri sa cumpere locuinta dorita mai curand, nemaiavand nevoie de economii substantiale pentru a contracta creditul Alpha Housing”, a declarat presedintele executiv al Alpha Bank, Sergiu Oprescu. Alpha Bank a fost prima institutie de credit care a lansat creditele ipotecare pe piata autohtona, in toamna lui 2001.
Restrictiile BNR
Ce se schimba in regulamentul bancar
BNR nu le va mai impune bancilor ca, la creditele ipotecare, ratele lunare sa fie maximum 35% din veniturile dovedite de clienti, respectiv ca avansul pe care il au acestia sa fie de 25%. In consecinta, bancile isi vor impune singure propriile limite in activitatea de creditare. Clientii cu venituri mari se vor putea indatora mai mult, iar pentru cei cu venituri mici nu va aparea nicio schimbare. Aceasta deoarece bancile se vor uita si cati bani ii raman clientului pentru traiul de zi cu zi.
Garsoniera
Pret: 50.000 euro
avans: 15%
valoare credit: 42.500 euro
rata lunara: 254,5 euro
perioada de rambursare: 30 de ani
avans: 0%
valoare credit: 50.000 euro
rata lunara: 299,41 euro
perioada de rambursare: 30 de ani
Apartament
Pret: 100.000 euro
avans: 15%
valoare credit: 85.000 euro
rata lunara: 508,99 euro
perioada de rambursare: 30 de ani
avans: 0%
valoare credit: 100.000 euro
rata lunara: 598,81 euro
perioada de rambursare: 30 de ani
NOILE CONDITII
Ratele vor fi pe masura veniturilor
Odata ce bancile isi vor stabili singure limitarile pe care le vor respecta cand vor da credite de consum, clientii cu venituri mari se vor putea indatora mai mult decat acum.
In consecinta, acestia vor putea obtine credite mai mari. Ce venituri trebuie sa ai pentru a putea contracta rate mai mari decat acum? Cei care au venituri de peste 2.000 de lei vor simti diferenta, raspunde Radu Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor si presedinte la Alpha Bank.
Cu cat veniturile sunt mai mari, cu atat ratele vor putea fi mai mari. Gradul de indatorare este mai mare, chiar si de 75% in cazul clientilor care castiga 4.000 de euro pe luna, potrivit afirmatiilor lui Radu Ghetea. Aceasta deoarece 1.000 de euro pe luna reprezinta o suma suficient de mare pentru ca respectiva persoana sa-si achite facturile
, sa se imbrace, sa manance si sa mai aiba si bani de cheltuiala in timpul
liber.
Bancile vor urmari ca, dupa achitarea ratei lunare, clientul lor sa ramana cu suficienti bani pentru traiul de zi cu zi. Din acest motiv, estimarea lunara a cheltuielilor va deveni tot mai importanta in acordarea unui imprumut. Unele banci le solicita si in prezent acest lucru clientilor care doresc un imprumut. (Consuela Stegarescu)
Bauturile carbogazoase raman, in continuare, produsele preferate de stingere a setei pentru romani. Si aceasta deoarece produsele naturale
din fructe costa inca destul de mult, iar veniturile conationalilor nostri nu le permit in general sa aleaga constant produse
premium. Totusi, urmand tendinta existenta la nivel european consumatorul roman incepe sa se orienteze din ce in ce mai mult catre sucurile naturale.
Astfel, piata de bauturi racoritoare necarbonatate va creste in acest an cu circa 11%, iar pe categorii juice-ul va inregistra o dublare a vanzarilor comparativ cu 2006, se arata in studiul Canadean 2006 realizat pentru compania Quadrant Amroq Beverages. De asemenea, nectarul se va vinde cu 17% mai mult decat anul trecut, ceea ce arata ca romanii incep treptat sa aleaga bauturi cu un aport de vitamine superior bauturilor carbogazoase, in esenta sa se preocupe mai mult de ei. De altfel, acest aspect este sustinut si de Daniela Dumitru, Brand Manager, QAB, care spune ca "romanii incep sa fie din ce in ce mai bine informati si sa faca diferenta intre cele trei categorii de bauturi racoritoare necarbonatate cu fructe, alegand sa consume cu predilectie produse premium: juice 100% si nectar. Trebuie precizat ca segmentul bauturilor necarbonatate se imparte in trei: still drink cu un continut de fruct de pana la 25%, nectar - intre 25% si 99% si juice 100% realizat din fruct. In cazul nectarurilor, continutul minim de fruct este reglementat prin lege pentru fiecare fruct. Dupa cum se arata atat in studiul Canadean, cat si in studiul Daedalus, cresterea consumului de juice din Romania urmeaza trendul european, unde aceasta este o obisnuinta de consum prezenta de mai multi ani. "Cred ca putem vorbi de o aliniere a obiceiurilor de consum ale romanilor la cele inregistrate deja in spatiul comunitar", explica Dumitru.
Pretul, in continuare criteriul determinant
Desi ultimii ani au adus o crestere a gradului de cultura in ceea ce priveste consumul de bauturi racoritoare, totusi pretul continua sa fie criteriul determinant in alegerea unui produs
. Din acest punct de vedere, produsele premium din fructe, mai scumpe, nu pot concura cu cele carbogazoase, mult mai ieftine si care, in plus, beneficiaza de o publicitate
agresiva. O crestere anticipata a veniturilor populatiei va face, probabil, ca romanii sa aleaga o alimentatie mai sanatoasa
. Totusi, asa cum spune oficialul QAB, consumatorul roman incepe sa fie din ce in ce mai bine informat si sa faca diferenta intre cele trei categorii de bauturi racoritoare necarbonatate cu fructe, alegand sa consume cu predilectie produse premium: juice 100% si nectar. Potrivit QAB, in ceea ce priveste canalele de comercializare, produsele premium cum ar fi nectarul si juice-ul se adreseaza cu predilectie canalelor Modern Trade (supermarket-uri si hipermarket-uri), dar si Traditional Trade (magazine).
Romanii educati de la oras consuma, cu predilectie, produse premium
Persoanele cele mai preocupate de alegerea unei alimentatii sanatoase care sa contina un aport optim de vitamine, energie, vitalitate, ingrediente naturale, sunt cele din mediul urban, cu o educatie superioara si cu o structura de venit medie si peste medie, se mai arata in studiul Daedalus. Totusi mai este destul pana cand romanii se vor orienta catre bauturi sanatoase necarbogazificate, iar cei mai infocati suporteri ai unui consum nesanatos de lichide sunt tinerii (dupa cum spuneau reprezentantii Coca-Cola Romania, peste 70% dintre adolescenti consuma produsul lor).
Prigat ataca segmentul juice
Recent, brandul Prigat detinut de compania QAB a intrat pe segmentul juice lansand Prigat Juice la 1,2 litri care aduce o abordare noua oferind un volum mai mare de produs fata de clasicul ambalaj de un litru. Prigat Juice 100% este produs la fabrica QAB din Bucuresti si Covasna, prin tehnologia Hot Filling online, rezultat al unei investitii initiale de 4,5 milioane dolari. Potrivit brand-managerului Prigat, Daniela Dumitru, compania se asteapta ca noul produs sa realizeze vanzari care sa depaseasca procentual cresterea pietei, adica vanzarile sa creasca cu mai mult de 100%. Noul produs contine zero conservanti.
din fructe costa inca destul de mult, iar veniturile conationalilor nostri nu le permit in general sa aleaga constant produse
premium. Totusi, urmand tendinta existenta la nivel european consumatorul roman incepe sa se orienteze din ce in ce mai mult catre sucurile naturale.
Astfel, piata de bauturi racoritoare necarbonatate va creste in acest an cu circa 11%, iar pe categorii juice-ul va inregistra o dublare a vanzarilor comparativ cu 2006, se arata in studiul Canadean 2006 realizat pentru compania Quadrant Amroq Beverages. De asemenea, nectarul se va vinde cu 17% mai mult decat anul trecut, ceea ce arata ca romanii incep treptat sa aleaga bauturi cu un aport de vitamine superior bauturilor carbogazoase, in esenta sa se preocupe mai mult de ei. De altfel, acest aspect este sustinut si de Daniela Dumitru, Brand Manager, QAB, care spune ca "romanii incep sa fie din ce in ce mai bine informati si sa faca diferenta intre cele trei categorii de bauturi racoritoare necarbonatate cu fructe, alegand sa consume cu predilectie produse premium: juice 100% si nectar. Trebuie precizat ca segmentul bauturilor necarbonatate se imparte in trei: still drink cu un continut de fruct de pana la 25%, nectar - intre 25% si 99% si juice 100% realizat din fruct. In cazul nectarurilor, continutul minim de fruct este reglementat prin lege pentru fiecare fruct. Dupa cum se arata atat in studiul Canadean, cat si in studiul Daedalus, cresterea consumului de juice din Romania urmeaza trendul european, unde aceasta este o obisnuinta de consum prezenta de mai multi ani. "Cred ca putem vorbi de o aliniere a obiceiurilor de consum ale romanilor la cele inregistrate deja in spatiul comunitar", explica Dumitru.
Pretul, in continuare criteriul determinant
Desi ultimii ani au adus o crestere a gradului de cultura in ceea ce priveste consumul de bauturi racoritoare, totusi pretul continua sa fie criteriul determinant in alegerea unui produs
. Din acest punct de vedere, produsele premium din fructe, mai scumpe, nu pot concura cu cele carbogazoase, mult mai ieftine si care, in plus, beneficiaza de o publicitate
agresiva. O crestere anticipata a veniturilor populatiei va face, probabil, ca romanii sa aleaga o alimentatie mai sanatoasa
. Totusi, asa cum spune oficialul QAB, consumatorul roman incepe sa fie din ce in ce mai bine informat si sa faca diferenta intre cele trei categorii de bauturi racoritoare necarbonatate cu fructe, alegand sa consume cu predilectie produse premium: juice 100% si nectar. Potrivit QAB, in ceea ce priveste canalele de comercializare, produsele premium cum ar fi nectarul si juice-ul se adreseaza cu predilectie canalelor Modern Trade (supermarket-uri si hipermarket-uri), dar si Traditional Trade (magazine).
Romanii educati de la oras consuma, cu predilectie, produse premium
Persoanele cele mai preocupate de alegerea unei alimentatii sanatoase care sa contina un aport optim de vitamine, energie, vitalitate, ingrediente naturale, sunt cele din mediul urban, cu o educatie superioara si cu o structura de venit medie si peste medie, se mai arata in studiul Daedalus. Totusi mai este destul pana cand romanii se vor orienta catre bauturi sanatoase necarbogazificate, iar cei mai infocati suporteri ai unui consum nesanatos de lichide sunt tinerii (dupa cum spuneau reprezentantii Coca-Cola Romania, peste 70% dintre adolescenti consuma produsul lor).
Prigat ataca segmentul juice
Recent, brandul Prigat detinut de compania QAB a intrat pe segmentul juice lansand Prigat Juice la 1,2 litri care aduce o abordare noua oferind un volum mai mare de produs fata de clasicul ambalaj de un litru. Prigat Juice 100% este produs la fabrica QAB din Bucuresti si Covasna, prin tehnologia Hot Filling online, rezultat al unei investitii initiale de 4,5 milioane dolari. Potrivit brand-managerului Prigat, Daniela Dumitru, compania se asteapta ca noul produs sa realizeze vanzari care sa depaseasca procentual cresterea pietei, adica vanzarile sa creasca cu mai mult de 100%. Noul produs contine zero conservanti.
Avem un premier pe care nu-l meritam: "Ca prim-ministru nu pot permite ca primele alegeri europene sa depinda de un calcul politic al unuia sau al altuia". Exista rare momente in istorie in care avem privilegiul sa-i vedem pe conducatorii nostri cum se elibereaza de "disputele si ambitiile politice de moment" si se dovedesc oameni cu viziune. In cazul de fata, viziunea domnului Tariceanu tine pana in toamna, cand - spune domnia sa - alegerile pentru Parlamentul European nu ar mai fi "viciate" de nervii primaverii politice.
Asistam, de cateva zile, la un concurs de justificari ipocrite din partea celor care sustin amanarea alegerilor europene.
Dincolo de ton si de nuanta, exista doua idei comune folosite drept argument al amanarii:
1. Suntem in plina criza, or, in astfel de momente, nu te poti arunca in alegeri. O fi criza, dar in capul lor. Cand doua tate se cearta peste gard, nu spunem ca e criza, poate cel mult ca respectivele sunt in crize. La fel si aici: zumzetul politicienilor nu suna mai ingrijorator ca altadata; pare, din contra, artificial si contrafacut, ca si cand liberalii, democratii, pesedistii, conservatorii si peremistii, care se ataca ziua pe viata
si pe moarte, merg noaptea impreuna la sprit. Romania a traversat cateva crize care i-au pus, intr-adevar, democratia in pericol, ceea ce ne permite sa avem simtul proportiilor. Daca azi politicienii isi cara unul altuia ciomege in cap, asta este doar mineriada lor, sub clopotul lor de sticla, fara absolut nicio legatura cu lumea vie de afara. Si chiar de-ar fi criza, nu alegerile sunt calea cea mai potrivita pentru a elimina toata aceasta tensiune sulfuroasa de pe scena politica?!
2. Mesajul
alegerilor europene ar fi pervertit de razboaiele politice autohtone. Altfel spus, poporul
n-ar mai alege idei, mesaje, politici europene, ci, prost si neevoluat, ar pune stampila tot pe Basescu, Iliescu, liberali. Altceva va fi in toamna, cand razboaiele interne se vor fi sfarsit, politicienii se vor fi infratit, singurele lupte purtandu-se in sfera inalta a ideilor europene. Dar nicaieri in Europa, o stie si Grivei, campania
pentru PE nu se duce altfel decat cu teme de politica interna! Nici dracu nu se va duce prin tara cu Constitutia europeana in mana, ci tot cu cresterea pensiilor si salariilor, combaterea somajului, bani si subventii pentru agricultura. Asta cine-si permite! Ceilalti vor merge cu para: ce prosti si incompetenti sunt cei de la putere si ce bine ar face ei daca ar fi in locul lor.
Singurul argument cu adevarat important pentru care domnii Tariceanu, Geoana, Voiculescu si Vadim sustin amanarea alegerilor si dl. Traian Basescu organizarea lor la termen este scorul electoral din acest moment. Daca PNL, PSD, PC si PRM ar fi stat bine in sondaje si PD prost, amanacii ar fi devenit termenagii si invers. Nu ma indoiesc ca, daca i-ar fi convenit, domnul presedinte ar fi gasit, la randu-i, argumente europene pentru amanare, atat pentru popor, cat si pentru uneori atat de putin pretentiosii intelectuali.
De-as mai duce-o pan' la toamna! Acesta e strigatul mut al premierului. Fiecare va creste cu ce are, liberalii cu energia
vie, pesedistii cu almanahe, conservatorii cu inc-un analist si inc-o antena, peremistii cu Cosmosul, democratii cu d-na Udrea. Sa vezi atunci cresteri electorale, de-o sa ia toata lumea peste 100%. Iar ce ramane va lua Gigi Becali.
Asistam, de cateva zile, la un concurs de justificari ipocrite din partea celor care sustin amanarea alegerilor europene.
Dincolo de ton si de nuanta, exista doua idei comune folosite drept argument al amanarii:
1. Suntem in plina criza, or, in astfel de momente, nu te poti arunca in alegeri. O fi criza, dar in capul lor. Cand doua tate se cearta peste gard, nu spunem ca e criza, poate cel mult ca respectivele sunt in crize. La fel si aici: zumzetul politicienilor nu suna mai ingrijorator ca altadata; pare, din contra, artificial si contrafacut, ca si cand liberalii, democratii, pesedistii, conservatorii si peremistii, care se ataca ziua pe viata
si pe moarte, merg noaptea impreuna la sprit. Romania a traversat cateva crize care i-au pus, intr-adevar, democratia in pericol, ceea ce ne permite sa avem simtul proportiilor. Daca azi politicienii isi cara unul altuia ciomege in cap, asta este doar mineriada lor, sub clopotul lor de sticla, fara absolut nicio legatura cu lumea vie de afara. Si chiar de-ar fi criza, nu alegerile sunt calea cea mai potrivita pentru a elimina toata aceasta tensiune sulfuroasa de pe scena politica?!
2. Mesajul
alegerilor europene ar fi pervertit de razboaiele politice autohtone. Altfel spus, poporul
n-ar mai alege idei, mesaje, politici europene, ci, prost si neevoluat, ar pune stampila tot pe Basescu, Iliescu, liberali. Altceva va fi in toamna, cand razboaiele interne se vor fi sfarsit, politicienii se vor fi infratit, singurele lupte purtandu-se in sfera inalta a ideilor europene. Dar nicaieri in Europa, o stie si Grivei, campania
pentru PE nu se duce altfel decat cu teme de politica interna! Nici dracu nu se va duce prin tara cu Constitutia europeana in mana, ci tot cu cresterea pensiilor si salariilor, combaterea somajului, bani si subventii pentru agricultura. Asta cine-si permite! Ceilalti vor merge cu para: ce prosti si incompetenti sunt cei de la putere si ce bine ar face ei daca ar fi in locul lor.
Singurul argument cu adevarat important pentru care domnii Tariceanu, Geoana, Voiculescu si Vadim sustin amanarea alegerilor si dl. Traian Basescu organizarea lor la termen este scorul electoral din acest moment. Daca PNL, PSD, PC si PRM ar fi stat bine in sondaje si PD prost, amanacii ar fi devenit termenagii si invers. Nu ma indoiesc ca, daca i-ar fi convenit, domnul presedinte ar fi gasit, la randu-i, argumente europene pentru amanare, atat pentru popor, cat si pentru uneori atat de putin pretentiosii intelectuali.
De-as mai duce-o pan' la toamna! Acesta e strigatul mut al premierului. Fiecare va creste cu ce are, liberalii cu energia
vie, pesedistii cu almanahe, conservatorii cu inc-un analist si inc-o antena, peremistii cu Cosmosul, democratii cu d-na Udrea. Sa vezi atunci cresteri electorale, de-o sa ia toata lumea peste 100%. Iar ce ramane va lua Gigi Becali.
Fara indoiala, "Cazul Liiceanu", deschis de Ziua, a fost, in ultimele doua saptamani, capul de afis al dezbaterilor publice din presa romaneasca, surclasand, de departe, chiar si criza politica majora prin care trece acum societatea noastra. S-au scris peste saizeci de articole, semnate de numele cele mai cunoscute ale culturii romane: Andrei Plesu, Mircea Cartarescu, Lucian Pintilie, Andrei Milca, Horia Roman Patapievici, Gabriel Andreescu, Livius Ciocarlie, Andrei Cornea, Cristian Tudor Popescu si multi altii.
S-a miscat musuroiul
Este adevarat ca multi dintre ceilalti semnatari sunt in afara subiectului, din textele lor razbatand doar intentia de a-i ataca pe cei ce au indraznit sa zgarie statuia de gips ridicata in acesti ani lui Liiceanu. intre publicatiile care au gazduit subiectul, de departe s-au remarcat Cotidianul si Evenimentul zilei care au avut cateva reactii in fiecare zi, iar revista "22" a trecut pe planul doi centenarul Mircea Eliade pentru a-l "apara" in mai multe pagini pe Gabriel Liiceanu. Este de apreciat solidaritatea nemaiintalnita a prietenilor lui Liiceanu, chiar daca, in marea lor majoritate, articolele respective s-au limitat la punerea noastra la zid, intr-un neasteptat limbaj imund, care, mai degraba, au atras atentia asupra cazului semnalat. Cine si-ar fi putut imagina ca delicatul Andrei Plesu, profundul Andrei Cornea sau occidentalul Lucian Pintilie cunosc atat de bine arta calomniei, practicata ca argument cultural? De altfel, trebuie semnalat faptul ca, intre toti cei care au reactionat fata de demersul nostru, tocmai Gabriel Liiceanu a fost cel care a avut un discurs exemplar. Tocmai domnia sa, care, fiind tinta articolelor noastre, avea tot dreptul sa ne faca in fel si chip, a incercat sa lamureasca fiecare capat de acuzare pe un ton civilizat, presarat, in mod firesc, de artificii de limbaj specifice, care fac deliciul polemicii.
Liiceanu recunoaste ca nu a fost anticomunist
Trebuie subliniat, de asemenea, numarul incredibil de comentatori (peste o suta de mii!) de pe diverse forumuri, care s-au angrenat intr-o disputa formidabila pe marginea subiectului propus de noi. Ce ramane, insa, dupa consumarea acestor energii
? Nimeni, practic, nu a contestat acuzatiile noastre. Faptul ca Liiceanu a scos, in editia a doua a volumului "Tragicul. O fenomenologie a limitei si depasirii", paginile despre Marx s-a dovedit a fi real, mai ales ca republicarea lor acum, in revista "22", confirma teza noastra, potrivit careia autorul s-a despartit in timp de ideologia parintelui comunismului. Asupra textului pretins disident, dedicat "tovarasei Clocotici" nu mai insistam, din moment ce acum Gabriel Liiceanu recunoaste: "N-am facut niciodata caz de trecutul meu anticomunist. Nici nu am avut unul in sensul marilor gesturi protestatare de tip Goma sau Doina Cornea" (Revista "22", nr. 10/2007, p. 8). Daca va scoate si de pe site-urile personale acele false etichetari si nu-i va mai lasa pe moderatorii de televiziune sa-l prezinte ca pe un disident, putem considera lamurita definitiv aceasta chestiune. Cea mai grava acuzatie adusa de noi ramane cea legata de plagiat si, din pacate, ea nu s-a lamurit, desi lucrurile sunt cat se poate de clare. Aici am dori sa-i spunem lui Gabriel Liiceanu ca daca se simte nedreptatit de acuzatiile noastre, singura cale onorabila de a ne pedepsi este chemarea in fata instantei, nicidecum apelarea la "trupele de comando" care sa ne linseze public fara sa stie despre ce vorbesc. Sa fie clar: plagiatul este un furt in adevaratul sens al cuvantului, fiind, de altfel, condamnat chiar si penal! Fie si pentru trei randuri din autorul pe care l-ai tradus. La fel ca in cazul celei mai banale gainarii: ai furat o rata, esti hot, chiar daca nu ai luat cu tine tot cotetul.
Inca un text plagiat
In replica la articolul nostru, Gabriel Liiceanu scrie: "comic este sa afirmi despre un om care a tradus pentru cultura romana cam doua mii de pagini din Heidegger ca de fapt a plagiat trei randuri, si asta chiar intr-o carte a lui Heidegger!" Ca si cum daca ai tradus din cineva ai automat dreptul sa-l si plagiezi. Trecem peste faptul ca nu sunt doua mii de pagini si nici nu le-a tradus Liiceanu singur! (De altfel, "Sein und Zeit" a fost tradusa in limba romana pentru prima oara in 1994 de catre Dorin Tilinca, sub coordonarea filozofului Anton Dumitriu, benefiind si de girul lui Octavian Vuia, care a fost studentul lui Heidegger. Despre aceasta traducere importanta, Liiceanu nu scoate o vorba in editia sa, ca si cand carte a celor dintai nici nu ar fi existat.)
Chiar Liiceanu scrie in Nota de la traducerea din "Sein und Zeit": "Urmasii lui Heidegger si editorii germani au interzis ca publicarea si traducerea textelor sale
sa fie insotite de studii introductive" ("Fiinta si timp", trad. de Gabriel Liiceanu si Catalin Cioaba, Ed. Humanitas, 2003, p. IX). Nu cumva acestia au intuit ca unii traducatori s-ar putea da filosofi heideggerieni prin furtul unor pasaje consacrate din filosoful german? Macar sa ne spuna dl. Liiceanu, cat are voie un traducator sa fure din opera celui pe care-l traduce, ca sa nu mai fie un plagiat?
In articolul nostru trecut, am demonstrat ca Liiceanu a furat cateva randuri din Heidegger, lucru recunoscut de altfel si de el insusi! Ca sa risipim orice indoiala, dintre toate textele plagiate de Liiceanu am ales inca unul, chiar din cartea sa, intitulata "Despre minciuna", aparuta la Humanitas in 2006: "Omul este to deinotaton, lucrul cumplit prin excelenta, cel mai straniu, nefamiliarul si cumplitenia supreme" - p. 37. Fara ghilimele, deci este textul lui Liiceanu. In "Introducere in metafizica" a lui Heidegger citim: "Omul este to deinotaton, cel mai nefamiliar" - p. 201. Vorba lui Sorin Rosca Stanescu, cine a copiat
, Liiceanu din Heidegger sau Heidegger din Liiceanu? Sa ne spuna Societatea romana de fenomenologie cine spune ca "Omul este to deinotaton", Heidegger sau Liiceanu? Sigur, se poate spune iarasi ca nu e mare lucru sa copiezi cateva cuvinte
din lucrarea cuiva, insa lucrurile nu stau nici pe departe asa. Proprietatea intelectuala trebuie sa fie respectata, fiind ocrotita de lege. Oricat de mult ti-ar placea un text al cuiva, nu-l poti insusi decat incalcind legea. In Universitatile lumii, chiar si studentii, inainte de a incepe munca de cercetare, semneaza un angajament in care se obliga sa nu foloseasca fara citare nici macar ideile altor autori! In cazul nostru, Gabriel Liiceanu isi insuseste o propozitie extrem de importanta si cunoscuta din Heidegger: "Omul este to deinotaton", impreuna cu intreg contextul care o lamureste. E ca si cum ar fi scris sub semnatura proprie "Cogito ergo sum", fara sa spuna ca este preluata din Descartes sau "Umwerthung aller Werthe" fara sa faca trimitere la Nietzsche. Si in "Despre minciuna", de unde am scos plagiatul, Liiceanu vrea sa ascunda furtul. Pe aceeasi pagina, putin mai jos, Liiceanu scrie: "in celebra analiza din Introducere in metafizica... Heidegger vorbeste de violenta suprema cu care omul... infrunta coplesitorul, provocindu-si sistematic ruina si nenorocirea (ate)". De data aceasta, desi situatia este absolut aceeasi ca si in pasajul citat, pentru ca imprumuta expresiile din textul heideggerian, Liiceanu trimite in nota de subsol la cartea lui Heidegger. Deci stie cum se procedeaza corect. Atunci, de ce oare nu a facut acelasi lucru si la celelalte texte? In stiinta, nici macar astfel de preluari fara ghilimele nu sunt permise, caci, in randul oamenilor de onoare, chiar si plagiatul de idei este condamnat. Daca ar fi sa insistam, intreaga peratologie (stiinta limitei) a lui Liiceanu este preluata din "Frica si cutremur" a lui Kierkegaard. Acesta insa este un alt subiect.
Ale cui sunt notele de la "Hippias Minor"?
Sa urmarim acum un alt aspect al plagiatului la Gabriel Liiceanu. In Platon - "Opere", vol. II, Ed. Stiintifica si enciclopedica, 1976, Notele de la "Hippias Minor" sunt semnate pe fiecare pagina de Gabriel Liiceanu si Petru Cretia. Dupa treizeci de ani, Gabriel Liiceanu s-a decis sa spuna adevarul chiar in cartea lui "Despre minciuna": "Sofismele la care conduce partitura lui Socrate (una careia Hippias nu-i poate face fata) sunt simplu de demontat, iar Petru Cretia, intr-o scurta <> a dialogului o face, pe urmele lui Aristotel, impecabil..." In nota de subsol, Liiceanu mentioneaza ca "analitica" lui Cretia se afla in volumul citat intre paginile 37-43. Atunci cum se explica faptul ca, la aceste pagini, in volumul II din Platon - Opere, figureaza ca autori ai notelor despre Hippias Minor atat Petru Cretia, cat si Gabriel Liiceanu? I se facea lui Liiceanu inca de pe atunci o concesie care sa-l indemne spre plagiat, din moment ce, peste ani, in volumul "Despre minciuna", Liiceanu preia cuvant cu cuvant o parte din notele lui Cretia. Iata textele. Cretia scrie la pag. 38 din Platon - Opere II: "Hippias precizeaza ca il considera pe Ahile cel mai viteaz (aristos), pe Nestor cel mai intelept (sophotatos) si pe Odiseu cel mai versatil (polytropotatos). Socrate nu intelege in ce fel se juxtapune versatilitatea... In conceptia lui Hippias, versatil (pilytropos) este insusirea celui care nu e sincer (alethes) si dintr-o bucata (haplous), ci, dimpotriva, mincinos (pseudes)". in "Despre minciuna", Liiceanu scrie: "Hippias... afirma... ca... Ahile acopera pozitia cel mai viteaz (aristos), Nestor, pozitia cel mai intelept (sophotatos), iar Odiseu, pozitia cel mai versatil (polytropotatos). Si ca versatil (polytropos) este prin excelenta insusirea celui care nu e sincer (alethes) si dintr-o bucata (haplous), ci mincinos (pseudos)." Asadar, Liiceanu scrie cu mana sa ca Notele de la Hippias Minor sunt ale lui Petru Cretia, dar in cartea sa uita sa puna iarasi ghilimele si sa faca trimiterea respectiva.
Ce se mai poate spune acum, cand plagiatul este recunoscut chiar de autorul sau? Probabil, asa cum ii spunea Noica lui Liiceanu la Paltinis, ca-n povestea cu nevasta prinsa in pat
cu amantul: "Attends que je t'explique!"
S-a miscat musuroiul
Este adevarat ca multi dintre ceilalti semnatari sunt in afara subiectului, din textele lor razbatand doar intentia de a-i ataca pe cei ce au indraznit sa zgarie statuia de gips ridicata in acesti ani lui Liiceanu. intre publicatiile care au gazduit subiectul, de departe s-au remarcat Cotidianul si Evenimentul zilei care au avut cateva reactii in fiecare zi, iar revista "22" a trecut pe planul doi centenarul Mircea Eliade pentru a-l "apara" in mai multe pagini pe Gabriel Liiceanu. Este de apreciat solidaritatea nemaiintalnita a prietenilor lui Liiceanu, chiar daca, in marea lor majoritate, articolele respective s-au limitat la punerea noastra la zid, intr-un neasteptat limbaj imund, care, mai degraba, au atras atentia asupra cazului semnalat. Cine si-ar fi putut imagina ca delicatul Andrei Plesu, profundul Andrei Cornea sau occidentalul Lucian Pintilie cunosc atat de bine arta calomniei, practicata ca argument cultural? De altfel, trebuie semnalat faptul ca, intre toti cei care au reactionat fata de demersul nostru, tocmai Gabriel Liiceanu a fost cel care a avut un discurs exemplar. Tocmai domnia sa, care, fiind tinta articolelor noastre, avea tot dreptul sa ne faca in fel si chip, a incercat sa lamureasca fiecare capat de acuzare pe un ton civilizat, presarat, in mod firesc, de artificii de limbaj specifice, care fac deliciul polemicii.
Liiceanu recunoaste ca nu a fost anticomunist
Trebuie subliniat, de asemenea, numarul incredibil de comentatori (peste o suta de mii!) de pe diverse forumuri, care s-au angrenat intr-o disputa formidabila pe marginea subiectului propus de noi. Ce ramane, insa, dupa consumarea acestor energii
? Nimeni, practic, nu a contestat acuzatiile noastre. Faptul ca Liiceanu a scos, in editia a doua a volumului "Tragicul. O fenomenologie a limitei si depasirii", paginile despre Marx s-a dovedit a fi real, mai ales ca republicarea lor acum, in revista "22", confirma teza noastra, potrivit careia autorul s-a despartit in timp de ideologia parintelui comunismului. Asupra textului pretins disident, dedicat "tovarasei Clocotici" nu mai insistam, din moment ce acum Gabriel Liiceanu recunoaste: "N-am facut niciodata caz de trecutul meu anticomunist. Nici nu am avut unul in sensul marilor gesturi protestatare de tip Goma sau Doina Cornea" (Revista "22", nr. 10/2007, p. 8). Daca va scoate si de pe site-urile personale acele false etichetari si nu-i va mai lasa pe moderatorii de televiziune sa-l prezinte ca pe un disident, putem considera lamurita definitiv aceasta chestiune. Cea mai grava acuzatie adusa de noi ramane cea legata de plagiat si, din pacate, ea nu s-a lamurit, desi lucrurile sunt cat se poate de clare. Aici am dori sa-i spunem lui Gabriel Liiceanu ca daca se simte nedreptatit de acuzatiile noastre, singura cale onorabila de a ne pedepsi este chemarea in fata instantei, nicidecum apelarea la "trupele de comando" care sa ne linseze public fara sa stie despre ce vorbesc. Sa fie clar: plagiatul este un furt in adevaratul sens al cuvantului, fiind, de altfel, condamnat chiar si penal! Fie si pentru trei randuri din autorul pe care l-ai tradus. La fel ca in cazul celei mai banale gainarii: ai furat o rata, esti hot, chiar daca nu ai luat cu tine tot cotetul.
Inca un text plagiat
In replica la articolul nostru, Gabriel Liiceanu scrie: "comic este sa afirmi despre un om care a tradus pentru cultura romana cam doua mii de pagini din Heidegger ca de fapt a plagiat trei randuri, si asta chiar intr-o carte a lui Heidegger!" Ca si cum daca ai tradus din cineva ai automat dreptul sa-l si plagiezi. Trecem peste faptul ca nu sunt doua mii de pagini si nici nu le-a tradus Liiceanu singur! (De altfel, "Sein und Zeit" a fost tradusa in limba romana pentru prima oara in 1994 de catre Dorin Tilinca, sub coordonarea filozofului Anton Dumitriu, benefiind si de girul lui Octavian Vuia, care a fost studentul lui Heidegger. Despre aceasta traducere importanta, Liiceanu nu scoate o vorba in editia sa, ca si cand carte a celor dintai nici nu ar fi existat.)
Chiar Liiceanu scrie in Nota de la traducerea din "Sein und Zeit": "Urmasii lui Heidegger si editorii germani au interzis ca publicarea si traducerea textelor sale
sa fie insotite de studii introductive" ("Fiinta si timp", trad. de Gabriel Liiceanu si Catalin Cioaba, Ed. Humanitas, 2003, p. IX). Nu cumva acestia au intuit ca unii traducatori s-ar putea da filosofi heideggerieni prin furtul unor pasaje consacrate din filosoful german? Macar sa ne spuna dl. Liiceanu, cat are voie un traducator sa fure din opera celui pe care-l traduce, ca sa nu mai fie un plagiat?
In articolul nostru trecut, am demonstrat ca Liiceanu a furat cateva randuri din Heidegger, lucru recunoscut de altfel si de el insusi! Ca sa risipim orice indoiala, dintre toate textele plagiate de Liiceanu am ales inca unul, chiar din cartea sa, intitulata "Despre minciuna", aparuta la Humanitas in 2006: "Omul este to deinotaton, lucrul cumplit prin excelenta, cel mai straniu, nefamiliarul si cumplitenia supreme" - p. 37. Fara ghilimele, deci este textul lui Liiceanu. In "Introducere in metafizica" a lui Heidegger citim: "Omul este to deinotaton, cel mai nefamiliar" - p. 201. Vorba lui Sorin Rosca Stanescu, cine a copiat
, Liiceanu din Heidegger sau Heidegger din Liiceanu? Sa ne spuna Societatea romana de fenomenologie cine spune ca "Omul este to deinotaton", Heidegger sau Liiceanu? Sigur, se poate spune iarasi ca nu e mare lucru sa copiezi cateva cuvinte
din lucrarea cuiva, insa lucrurile nu stau nici pe departe asa. Proprietatea intelectuala trebuie sa fie respectata, fiind ocrotita de lege. Oricat de mult ti-ar placea un text al cuiva, nu-l poti insusi decat incalcind legea. In Universitatile lumii, chiar si studentii, inainte de a incepe munca de cercetare, semneaza un angajament in care se obliga sa nu foloseasca fara citare nici macar ideile altor autori! In cazul nostru, Gabriel Liiceanu isi insuseste o propozitie extrem de importanta si cunoscuta din Heidegger: "Omul este to deinotaton", impreuna cu intreg contextul care o lamureste. E ca si cum ar fi scris sub semnatura proprie "Cogito ergo sum", fara sa spuna ca este preluata din Descartes sau "Umwerthung aller Werthe" fara sa faca trimitere la Nietzsche. Si in "Despre minciuna", de unde am scos plagiatul, Liiceanu vrea sa ascunda furtul. Pe aceeasi pagina, putin mai jos, Liiceanu scrie: "in celebra analiza din Introducere in metafizica... Heidegger vorbeste de violenta suprema cu care omul... infrunta coplesitorul, provocindu-si sistematic ruina si nenorocirea (ate)". De data aceasta, desi situatia este absolut aceeasi ca si in pasajul citat, pentru ca imprumuta expresiile din textul heideggerian, Liiceanu trimite in nota de subsol la cartea lui Heidegger. Deci stie cum se procedeaza corect. Atunci, de ce oare nu a facut acelasi lucru si la celelalte texte? In stiinta, nici macar astfel de preluari fara ghilimele nu sunt permise, caci, in randul oamenilor de onoare, chiar si plagiatul de idei este condamnat. Daca ar fi sa insistam, intreaga peratologie (stiinta limitei) a lui Liiceanu este preluata din "Frica si cutremur" a lui Kierkegaard. Acesta insa este un alt subiect.
Ale cui sunt notele de la "Hippias Minor"?
Sa urmarim acum un alt aspect al plagiatului la Gabriel Liiceanu. In Platon - "Opere", vol. II, Ed. Stiintifica si enciclopedica, 1976, Notele de la "Hippias Minor" sunt semnate pe fiecare pagina de Gabriel Liiceanu si Petru Cretia. Dupa treizeci de ani, Gabriel Liiceanu s-a decis sa spuna adevarul chiar in cartea lui "Despre minciuna": "Sofismele la care conduce partitura lui Socrate (una careia Hippias nu-i poate face fata) sunt simplu de demontat, iar Petru Cretia, intr-o scurta <> a dialogului o face, pe urmele lui Aristotel, impecabil..." In nota de subsol, Liiceanu mentioneaza ca "analitica" lui Cretia se afla in volumul citat intre paginile 37-43. Atunci cum se explica faptul ca, la aceste pagini, in volumul II din Platon - Opere, figureaza ca autori ai notelor despre Hippias Minor atat Petru Cretia, cat si Gabriel Liiceanu? I se facea lui Liiceanu inca de pe atunci o concesie care sa-l indemne spre plagiat, din moment ce, peste ani, in volumul "Despre minciuna", Liiceanu preia cuvant cu cuvant o parte din notele lui Cretia. Iata textele. Cretia scrie la pag. 38 din Platon - Opere II: "Hippias precizeaza ca il considera pe Ahile cel mai viteaz (aristos), pe Nestor cel mai intelept (sophotatos) si pe Odiseu cel mai versatil (polytropotatos). Socrate nu intelege in ce fel se juxtapune versatilitatea... In conceptia lui Hippias, versatil (pilytropos) este insusirea celui care nu e sincer (alethes) si dintr-o bucata (haplous), ci, dimpotriva, mincinos (pseudes)". in "Despre minciuna", Liiceanu scrie: "Hippias... afirma... ca... Ahile acopera pozitia cel mai viteaz (aristos), Nestor, pozitia cel mai intelept (sophotatos), iar Odiseu, pozitia cel mai versatil (polytropotatos). Si ca versatil (polytropos) este prin excelenta insusirea celui care nu e sincer (alethes) si dintr-o bucata (haplous), ci mincinos (pseudos)." Asadar, Liiceanu scrie cu mana sa ca Notele de la Hippias Minor sunt ale lui Petru Cretia, dar in cartea sa uita sa puna iarasi ghilimele si sa faca trimiterea respectiva.
Ce se mai poate spune acum, cand plagiatul este recunoscut chiar de autorul sau? Probabil, asa cum ii spunea Noica lui Liiceanu la Paltinis, ca-n povestea cu nevasta prinsa in pat
cu amantul: "Attends que je t'explique!"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
