Alegatorii turci au sanctionat dur, la scrutinul de duminica, partidele traditionale, pe care le acuza de declansarea crizei economice in care se zbate tara de mai bine de doi ani: nici una dintre formatiunile aflate in ultimii ani la guvernare n-a reusit sa depaseasca pragul de zece la suta necesar pentru a fi reprezentat in Parlament. Majoritatea voturilor au fost acordate unui partid islamist asa-zis moderat, Partidul Dreptatii si Dezvoltarii (AK), condus de un fost primar al Istanbului care fost inchis in trecut pentru incitare la ura religioasa. Fondat din cenusa Partidului Virtutii (un partid islamist interzis de autoritatile laice si considerat o amenintare la adresa ordinii de drept, partid infiintat, la randul lui, imediat dupa dizolvarea altei formatiuni islamiste scoase in afara legii), AK a obtinut 34,2 la suta din sufragii, adica 363 de mandate din cele 550 ale Parlamentului. Procentul ii permite sa alcatuiasca singur guvernul, insa nu este suficient pentru a modifica Constitutia laica (cum au lasat sa se inteleaga, unii lideri islamisti ca ar dori, in timpul campaniei electorale). Restul de 178 de mandate ale legislativului de la Ankara au fost ocupate de un partid laic, Partidul Republican al Poporului (CHP), condus de Deniz Baykal. Celelalte partide traditionale au obtinut rezultate umilitoare, cu mult sub pragul de 10 la suta; de exemplu, Partidul Democrat al Stangii, condus de fostul premier Bulent Ecevit, a fost creditat cu 1,31 la suta din sufragii... Noua vedeta a politicii turce, liderul AK, Recep Tayyip Erdogan, nu poate deveni premier, deoarece a fost condamnat penal si i s-a interzis, prin lege, sa detina functii publice. Aceasta nu-l va impiedica, sustin analistii, sa conduca partidul din umbra, cu o mana de fier. Provenit dintr-o familie foarte saraca, Erdogan (48 de ani) a fost, initial, un islamist militant. Ca primar al Istanbulului, a recitat in public un poem cunoscut, "Minaretele ne sunt baionete, cupolele casti, iar moscheile cazarmi", fapt care i-a atras arestarea. A fost eliberat dupa amnistia din 2001, si a revenit in politica, afisand mai multa moderatie. In viata privata a ramas conservator, nevasta si fiicele sale purtand tot timpul valul islamic. Atat in campania electorala, cat si in prima sa aparitie televizata dupa anuntarea victoriei, Erdogan a avut un discurs prudent, in care referirile la religie au fost invaluite intr-o retorica populista, impanata cu sloganuri pro-occidentale si pro-europene. Liderul AK a promis ca nu va schimba principalele orientari de politica externa ale Turciei: va accelera procesul de integrare europeana a tarii, va colabora cu FMI si va accepta, chiar si o eventuala operatiune militara in Irakul invecinat, cu conditia ca aceasta sa aiba girul Natiunilor Unite. El a mai promis "sa nu se amestece in viata particulara a concetatenilor sai" si sa nu aplice in viata publica legea islamica, Sharia. "Nu vom da nastere nici unor tensiuni in Turcia. Nu se va mai repeta problema din 28 februarie", a asigurat Erdogan, referindu-se la data la care fostul premier islamist Necmettin Erbakan a fost silit de armata sa demisioneze. In ciuda asigurarilor, soarta viitorului cabinet islamist pare cam nesigura; Curtea Constitutionala ar urma sa se pronunte, in viitorul apropiat, asupra unei cereri inaintate, luna trecuta, de procurorul Curtii de Casatie, vizand scoaterea in afara legii a Partidului Dreptatii si Dezvoltarii. Motivele invocate de procuror se refera la persoana lui Erdogan, care, avand asemenea antecedente, nu ar trebui sa conduca un partid; faptul ca AK se incapataneaza sa-l pastreze in fruntea sa pe un fost "incitator la ura religioasa" a fost considerat de procurorul turc un motiv suficient pentru a cere interzicerea partidului. Procedura judiciara ar mai putea dura, decizia de scoatere in afara legii a unei formatiuni alese in mod democratic putand fi problematica. Totusi, in istoria recenta a Turciei exista destule precedente, astfel ca guvernarea islamista ar putea sa nu dureze prea mult. Cu atat mai mult, cu cat, in actualul context international, in preajma declansarii unui razboi impotriva Irakului, un partid islamist la conducerea unui aliat cheie al SUA in NATO nu este privit cu ochi buni nici la Washington, nici in Europa. Cat despre sansele Turciei de incepe negocierile de aderare la UE, (oricum destul de slabe) se pare ca ele s-au diminuat mult dupa scrutinul de duminica.
